Articolul explorează literația formală ca etapă esențială în dezvoltarea competențelor de citire și scriere, punând accent pe instruirea sistematică și adaptabilă. Sunt prezentate componentele fundamentale ale literației – decodare, fluență, înțelegere și exprimare scrisă – alături de metode didactice eficiente și resurse accesibile. Sunt analizate provocările întâlnite în procesul de învățare, în special în cazul copiilor cu TSI sau ADHD, și sunt propuse soluții practice pentru educația incluzivă. Literația formală este abordată ca o punte între literația emergentă și cea funcțională, cu impact direct asupra autonomiei și incluziunii școlare.
Literația formală în contextul educației incluzive
Literația formală reprezintă etapa în care cititul și scrisul devin obiecte explicite de învățare, prin instruire sistematică și intenționată. Este momentul în care copilul trece de la explorarea spontană a limbajului scris (literația emergentă) la dezvoltarea controlată a competențelor de decodare, fluență, înțelegere și exprimare scrisă. Această etapă este esențială pentru formarea unei baze solide în învățare, dar și pentru construirea unei relații funcționale cu textul și comunicarea scrisă.
Într-un sistem educațional incluziv, literația formală nu poate fi abordată uniform. Copiii cu TSI – tulburări specifice de învățare, ADHD sau alte dificultăți de învățare au nevoie de metode diferențiate, ritmuri personalizate și suport multisenzorial. Instruirea sistematică nu înseamnă rigiditate, ci structură adaptabilă: un cadru clar și accesibil, care să permită fiecărui copil să progreseze în mod autentic.
Etapa litereției formale este și un punct de cotitură: intervențiile eficiente pot preveni apariția blocajelor, anxietății școlare sau excluziunii educaționale. Prin metode fonetice, vizuale, tactile și prin integrarea tehnologiei educaționale, literația formală poate deveni un proces plăcut, motivant și transformator. Mai mult, ea deschide drumul spre literația funcțională – aplicarea competențelor în contexte reale, relevante pentru viața de zi cu zi.
Modele teoretice relevante
Modelul simplu al citirii (Gough & Tunmer, 1986)
„Citirea nu este doar recunoaștere de cuvinte, ci integrarea lor într-un sistem de sens.” – Gough & Tunmer (1986)
Modelul simplu al citirii propus de Gough și Tunmer este unul dintre cele mai influente cadre teoretice în înțelegerea literației formale. El definește citirea ca rezultatul interacțiunii dintre două componente fundamentale:
Formula de bază pentru citire, propusă de cei doi autori este Citire = Decodare × Înțelegere lingvistică.
Această formulă sugerează că performanța în citire depinde direct proporțional de cele două procese:
- Decodarea este abilitatea de a transforma simbolurile scrise (litere, grupuri de litere) în sunete și cuvinte.
- Înțelegerea lingvistică este capacitatea de a înțelege sensul cuvintelor și propozițiilor în context.
Dacă oricare dintre cele două componente este deficitară, performanța globală în citire va fi afectată. De exemplu, un copil care decodează bine dar nu înțelege sensul cuvintelor va avea dificultăți în citirea funcțională. Invers, un copil cu vocabular bogat dar cu probleme de decodare (cum se întâmplă adesea în dislexie) va întâmpina obstacole în accesarea textului.
Implicații pentru instruirea sistematică
Modelul Gough & Tunmer oferă o justificare solidă pentru instruirea explicită și diferențiată în literație formală:
- Decodarea trebuie predată sistematic, prin metode fonetice, vizuale și multisenzoriale.
- Înțelegerea lingvistică trebuie cultivată prin conversații, lectură ghidată, activități de vocabular și stimularea limbajului oral.
Pentru copiii cu dificultăți de învățare, acest model permite identificarea precisă a zonei de vulnerabilitate și adaptarea intervenției. De exemplu un copil cu dislexie poate avea dificultăți de decodare → accent pe instruirea fonologică și vizuală.
Utilizarea în educația incluzivă
Într-un cadru incluziv, modelul simplu al citirii oferă o hartă clară pentru intervenții:
- evaluarea separată a decodării și înțelegerii.
- crearea de activități care dezvoltă ambele componente.
- colaborarea între profesori, logopezi și părinți pentru susținerea progresului.
Modelul interactiv-compensator (Stanovich, 1980)
„Cititorii slabi nu sunt lipsiți de strategie, ci folosesc strategii diferite.” – Stanovich (1980)
Modelul interactiv-compensator propus de Keith Stanovich oferă o perspectivă dinamică asupra procesului de citire, contrar modelelor liniare sau strict secvențiale. Potrivit acestui model, citirea este un proces interactiv între diferite componente cognitive – decodare, vocabular, cunoștințe de fond, fluență – iar deficiențele într-o zonă pot fi compensate temporar sau strategic prin puncte forte în altă zonă.
Cu alte cuvinte, dacă un copil are dificultăți în decodarea cuvintelor, dar are un vocabular bogat și o bună înțelegere a contextului, el poate deduce sensul unui cuvânt necunoscut din informațiile disponibile. În mod similar, un cititor fluent poate compensa o înțelegere lingvistică mai slabă prin recunoașterea rapidă a structurilor textuale familiare.
Implicații pentru literația formală
Modelul lui Stanovich susține ideea că instruirea literației trebuie să fie:
- Interactivă – să stimuleze simultan mai multe componente cognitive.
- Flexibilă – să permită adaptarea în funcție de profilul de învățare al copilului.
- Compensatorie – să valorifice punctele forte ale elevului pentru a susține zonele vulnerabile.
Pentru copiii cu TSI sau ADHD, acest model este extrem de valoros. De exemplu:
- un copil cu dificultăți fonologice poate beneficia de sprijin vizual (imagini, culori, pictograme).
- un copil cu memorie de lucru slabă poate fi ajutat prin rutine, repetiție și organizare predictibilă.
- un copil cu vocabular bogat poate fi încurajat să folosească contextul pentru a deduce sensul cuvintelor necunoscute.
Conexiunile modelului interactiv – compensator cu educația incluzivă
Modelul interactiv-compensator susține ideea că nu există un „cititor ideal”, ci o varietate de profiluri de învățare. Într-un cadru incluziv asta înseamnă că:
- se evită etichetarea copiilor ca „slabi” sau „deficienți”.
- se promovează intervenții personalizate, care valorizează resursele cognitive ale fiecărui elev.
- se încurajează colaborarea între profesori, părinți și specialiști pentru a construi strategii compensatorii eficiente.
Exemplu
Un elev cu dislexie poate avea dificultăți în citirea cuvântului „pădure”, dar dacă textul vorbește despre „copaci, frunze și animale”, el poate deduce sensul global. Profesorul poate sprijini acest proces prin:
- activități de anticipare a conținutului – întrebări înainte de a începe citirea textului
- ilustrații relevante care însoțesc textul
- întrebări ghidate care activează cunoștințele de fond
Modelul lui Stanovich ne amintește că literația nu este un test de performanță, ci un proces de construire a sensului. Prin abordări interactive și compensatorii, putem transforma dificultățile în oportunități de învățare și incluziune.
Modelul celor cinci componente ale literației – National Reading Panel (2000)
„Fiecare din cele cinci componente contribuie la dezvoltarea unui cititor competent.” – National Reading Panel, 2000
În urma unei analize riguroase a cercetărilor din domeniul educației, National Reading Panel a identificat cinci componente esențiale care contribuie la formarea unui cititor competent. Acest model este considerat un reper în proiectarea curriculumului de literație formală și în dezvoltarea intervențiilor educaționale, mai ales în contexte incluzive.
Conștientizarea fonemică (Phonemic Awareness)
Conștientizarea fonemică reprezintă abilitatea de a identifica, segmenta și manipula sunetele din cuvinte. Este o componentă orală, fără implicarea literelor scrise.
Exemplu: recunoașterea că „mama” începe cu sunetul /m/.
Conștientizarea fonemică este o componentă esențială pentru copiii cu dislexie și se dezvoltă este prin jocuri de sunete, rime, segmentări verbale.
Fonetizarea (Phonics)
Această componentă presupune învățarea relației dintre litere și sunetele corespunzătoare. Este baza decodării în citire.
Exemplu: învățarea că litera „c” poate fi /k/ sau /tsch – din ci sau ce/, în funcție de context.
Implicații: instruirea sistematică și explicită este crucială; metodele multisenzoriale (Orton-Gillingham, Barton) sunt eficiente pentru elevii cu dificultăți.
Fluența (Fluency)
Fluența reprezintă capacitatea de a citi cu acuratețe, rapiditate și expresivitate. Fluența susține înțelegerea textului, deoarece reduce efortul cognitiv de decodare.
Exemplu: citirea unei propoziții fără pauze inutile sau ezitări.
Implicații: se dezvoltă prin citire repetată, texte adaptate, înregistrări audio, citire în perechi.
Vocabularul (Vocabulary)
Vocabularul reprezintă cunoștințele despre sensul cuvintelor și capacitatea de a le folosi în contexte variate. Atât vocabularul receptiv (înțeles) cât și cel expresiv (folosit) sunt importante.
Exemplu: înțelegerea cuvântului „fragil” într-un text despre ambalaje.
Implicații: se dezvoltă prin conversații, lectură ghidată, activități de clasificare și analogii.
Înțelegerea lecturii (Reading Comprehension)
Înțelegerea celor citite este scopul final al lecturii: extragerea și construirea sensului din text. Presupune activarea cunoștințelor anterioare, formularea de inferențe, identificarea ideii principale.
Exemplu: răspunsul la întrebarea „De ce a fost trist personajul?”
Implicații: se dezvoltă prin întrebări ghidate, discuții, organizatori grafici, parafrazare.
Aplicabilitate în educația incluzivă
Modelul celor cinci componente oferă un cadru clar pentru evaluarea și intervenția diferențiată:
- permite identificarea precisă a componentelor deficitare.
- oferă direcții pentru adaptarea metodelor în funcție de profilul elevului.
- susține utilizarea de resurse variate: Wordwall, fișe tactile, jocuri de vocabular, texte simplificate.
În cazul copiilor cu TSI, abordarea componentelor separat și integrat este esențială. De exemplu, un copil cu dificultăți fonologice poate avea nevoie de instruire intensivă în fonemic awareness și phonics, dar poate excela în vocabular și înțelegere orală – ceea ce permite compensarea și progresul.
Modelul stratificat al operei literare – Roman Ingarden
Deși provenit din filosofia estetică și teoria literaturii, modelul stratificat al operei literare propus de Roman Ingarden oferă o perspectivă profundă asupra modului în care cititorul interacționează cu textul. Acest model poate fi adaptat cu succes în literația formală, mai ales în etapa de dezvoltare a înțelegerii lecturii și a gândirii critice.
Ingarden susține că opera literară nu este un obiect static, ci un construct stratificat, alcătuit din mai multe niveluri de realitate textuală. Cele patru straturi principale sunt:
Stratul sunetelor și formei lingvistice
- Se referă la nivelul fonologic și sintactic al textului: cuvintele, propozițiile, ritmul, repetițiile.
- În literația formală, acest strat este legat de decodare și fluență.
Stratul sensurilor
- Include semnificațiile lexicale și gramaticale ale cuvintelor și propozițiilor.
- Este esențial pentru dezvoltarea vocabularului și înțelegerii lingvistice.
Stratul obiectelor prezentate (conținutul narativ)
- Reprezintă lumea ficțională creată de text: personaje, acțiuni, spații, timp.
- Este activat în activitățile de comprehensiune și inferență.
Stratul schemelor de concretizare
- Este nivelul interpretativ, unde cititorul completează „golurile” textului prin imaginație, experiență și cunoștințe anterioare.
- Aici intervine gândirea critică, empatia și creativitatea.
Implicații pentru literația formală
Adaptarea modelului Ingarden în educația formală permite o abordare integrată a cititului:
- Decodarea și fluența se dezvoltă prin explorarea stratului lingvistic.
- Vocabularul și înțelegerea se antrenează prin activități pe stratul semantic.
- Comprehensiunea și interpretarea se stimulează prin analiza conținutului narativ și prin completarea schemelor de sens.
Pentru copiii cu dificultăți de învățare, acest model oferă o cale de acces la text prin mai multe „porți”. Un copil cu dificultăți fonologice poate lucra pe stratul narativ, folosind imagini și discuții. Un copil cu TSI poate beneficia de activități vizuale și tactile pentru a construi sensul. Un copil cu vocabular limitat poate fi sprijinit prin activități de concretizare ghidată.
Utilizare în educația incluzivă
Modelul stratificat susține ideea că înțelegerea textului nu este unică, ci personală și flexibilă. Într-un cadru incluziv se valorizează interpretările diverse ale elevilor, se stimulează gândirea inferențială și exprimarea creativă și se creează contexte de lectură care permit accesul la sens chiar și în absența fluenței perfecte.
Etapele instruirii sistematice în literația formală
În România, instruirea sistematică a citirii și scrierii se bazează în mod tradițional pe metoda analitico-sintetică, o abordare didactică riguroasă care urmărește formarea treptată a competențelor de literație. Această metodă presupune parcurgerea etapelor de analiză, recunoaștere, combinare și utilizare a elementelor limbajului scris, într-o succesiune logică și progresivă.
Principii de bază ale metodei analitico-sintetice
Metoda are patru principii importante:
- Analiza: se pornește de la o propoziție desprinsă din vorbire, care este descompusă în cuvinte, cuvântul este descompus în silabe, apoi în sunete și litere.
- Sinteza: se reconstruiește cuvântul pornind de la litere și sunete, apoi se formează propoziții.
- Secvențialitate: fiecare pas se bazează pe achiziții anterioare, cu accent pe consolidare.
- Multimodalitate: se implică simultan percepția vizuală, auditivă și kinestezică.
Etapele parcurse în metoda analitico-sintetică
Recunoașterea globală a cuvântului: se prezintă un cuvânt cunoscut copilului (ex. „mama”) însoțit de imagine, se discută sensul, contextul și pronunția.
Analiza fonetică și grafică: se descompune cuvântul în silabe și sunete: „ma-ma” → /m/ /a/ /m/ /a/, se identifică literele corespunzătoare fiecărui sunet.
Exersarea literei izolate: se învață forma grafică a literei (scriere pe contur, în aer, pe planșă), se asociază litera cu sunetul și cu alte cuvinte care o conțin.
Sinteza fonetică: se combină literele în silabe și cuvinte noi: „ma”, „mamă”, „mama merge”, se exersează citirea și scrierea cuvintelor formate.
Formarea propozițiilor: se construiesc propoziții simple cu cuvintele învățate, se dezvoltă fluența și înțelegerea prin citire expresivă și discuții.
Avantaje în educația incluzivă
Dacă metoda analitico-sintetică este foarte bine cunoscută și aplicată pentru copiii neurotipici, aplicarea ei pentru elevii neurodiverși lasă mult de dorit. Metoda analitico-sintetică poate fi eficientă eficientă în contexte incluzive dacă este:
- adaptată ritmului individual: copiii cu ADHD sau TSI pot avea nevoie de mai mult timp pentru analiza fonetică
- sprijinită multisenzorial: folosirea de litere tactile, imagini, mișcare corporală
- completată cu metode compensatorii: pentru elevii cu dificultăți de memorie sau atenție, se pot folosi rutine vizuale și suport verbal
Metoda analitico-sintetică rămâne un pilon al instruirii literației formale în România, dar eficiența sa crește semnificativ atunci când este adaptată nevoilor reale ale copiilor, integrată cu resurse moderne și aplicată cu empatie pedagogică.
Etapele care urmează după metoda analitico-sintetică
Consolidarea citirii cursive și expresive
După ce copilul învață să formeze și să citească cuvinte și propoziții simple, urmează etapa de automatizare a citirii. Se exersează citirea fluentă, cu ritm și intonație adecvată, se introduc texte scurte adaptate nivelului de înțelegere, se folosesc metode precum citirea repetată, citirea ecou sau citirea în perechi. În această etapă se caută reducerea efortului cognitiv de decodare pentru a elibera resurse pentru înțelegere.
Dezvoltarea înțelegerii textului
Odată ce citirea devine mai fluentă, accentul se mută pe comprehensiunea lecturii: se lucrează cu întrebări de tip „cine, ce, unde, de ce”, se introduc organizatori grafici (schemă de poveste, tabel de personaje), se stimulează inferența, anticiparea și parafrazarea. În această etapă este importantă formarea unei relații active cu textul, în care copilul extrage și construiește un sens.
Exprimarea scrisă coerentă
Pe măsură ce copilul înțelege mai bine textele citite, este încurajat să scrie propoziții și texte proprii: se exersează scrierea dictată, completarea de propoziții, scrierea creativă ghidată, se introduc șabloane pentru compunere și fișe de structurare a ideilor, se oferă feedback constructiv și se corectează greșelile cu empatie. În această etapă se dezvoltă capacitatea de exprimare în scris, cu sens, claritate și intr-un mod organizat.
Transferul în contexte funcționale
Literația nu se oprește la nivelul academic. Urmează etapa de aplicare în viața reală. Elevul trebuie să învețe să citească de exemplu instrucțiuni, etichetelor, orare. Este important ca e să poată scrie mesaje, liste diverse și să poată face cerei simple. La fel de important este și contextul digital, adică navigarea, tastarea, completarea de formulare online, cumpărături online etc. Astfel literația devine un instrument care sprijină autonomia și participarea socială.
Recapitularea și consolidarea
Pentru copiii cu dificultăți de învățare, este esențială o etapă de revizuire periodică în care se reiau litere, sunete, cuvinte și texte în mod integrat, se folosesc jocuri de consolidare (Wordwall, fișe tactile, activități interactive). Monitorizarea progresului se face prin evaluări formative și observare sistematică. Astfel se previne regresul.
Aceste etape post-analitico-sintetice transformă literația dintr-un proces tehnic într-un parcurs funcțional, expresiv și integrat. Ele permit fiecărui copil să evolueze în ritmul propriu, cu sprijin adaptat și cu încredere în propriile capacități.
Provocări și soluții în instruirea sistematică și incluzivă a literației formale
Instruirea sistematică a cititului și scrisului este un proces complex, care implică nu doar predarea tehnică a literelor și cuvintelor, ci și sprijinul emoțional, adaptarea pedagogică și înțelegerea diferențelor neurocognitive. În contextul educației incluzive, provocările sunt diverse, dar pot fi abordate eficient prin soluții personalizate și colaborative. Cele mai frecvente provocări sunt următoarele:
Dificultățile de decodare și conștientizare fonologică
Context: copiii cu TSI întâmpină dificultăți în recunoașterea sunetelor, segmentarea cuvintelor și asocierea fonem–grafem.
Soluții:
- instruire fonologică explicită, repetitivă și multisenzorială (ex. metode Orton-Gillingham, Litera cu Simțuri).
- utilizarea de materiale tactile, vizuale și auditive (litere din fetru, aplicații cu sunete, Wordwall cu potriviri fonetice).
- activități de rime, despărțire în silabe, jocuri de sunete.
Ritmul lent de învățare și memorie de lucru deficitară
Context: unii copii procesează informația mai lent sau uită rapid ceea ce au învățat.
Soluții:
- rutine clare și predictibile, cu pași mici și repetiție frecventă.
- fișe vizuale, scheme de sprijin, coduri de culoare pentru litere și sunete.
- evaluare formativă continuă, cu feedback pozitiv și încurajator.
Vocabularul limitat și dificultăți de exprimare
Context: copiii cu TSI sau din medii lingvistice restrânse pot avea un vocabular receptiv și expresiv redus.
Soluții:
- lectură ghidată cu imagini, discuții despre text, activități de parafrazare.
- jocuri de clasificare, analogii, completări de propoziții.
- construirea de „bănci de cuvinte” tematice și utilizarea lor în contexte variate.
Lipsa fluenței și anxietatea la citire
Context: citirea lentă, ezitantă sau cu greșeli frecvente poate genera frustrare și evitare.
Soluții:
- citire repetată cu sprijin, texte adaptate și înregistrări audio.
- citire în perechi, citire ecou, citire teatralizată.
- activități de recunoaștere rapidă a cuvintelor frecvente (jocuri Wordwall, flashcards).
Dificultăți de înțelegere a textului
Context: chiar dacă pot citi cuvintele, unii copii nu reușesc să extragă sensul global.
Soluții:
- întrebări ghidate, organizatori grafici, discuții despre personaje și acțiuni.
- activități de completare, predicție, reconstrucție de poveste.
- lectură cu sprijin vizual și verbal, adaptată nivelului de înțelegere.
Lipsa colaborării între cadre didactice și părinți
Context: intervențiile sunt fragmentate sau necoordonate, ceea ce afectează progresul copilului.
Soluții:
- comunicarea regulată prin jurnale de progres, întâlniri tematice, newslettere educaționale.
- implicarea părinților în activități simple de literație acasă.
- crearea de planuri individualizate cu obiective clare și monitorizare comună.
Literația formală nu este un drum fără obstacole, dar cu sprijinul potrivit, fiecare provocare poate fi transformată într-o oportunitate de învățare. Prin adaptare, empatie și rigoare pedagogică, instruirea sistematică devine accesibilă tuturor copiilor, indiferent de dificultățile întâmpinate.
Concluzii
Literația formală este mai mult decât o etapă didactică – este o construcție cognitivă, emoțională și socială care influențează parcursul educațional al fiecărui copil. Prin instruire sistematică, clară și adaptată, putem transforma cititul și scrisul din provocări în oportunități de exprimare, înțelegere și autonomie.
Metodele tradiționale, precum cea analitico-sintetică, rămân valoroase dacă sunt integrate cu abordări moderne, multisenzoriale și diferențiate. Modelele teoretice – Gough & Tunmer, Stanovich, National Reading Panel – ne oferă repere solide pentru intervenții eficiente, iar provocările întâlnite în practică pot fi depășite prin soluții creative și colaborative.
Într-un cadru educațional incluziv, literația formală nu este un privilegiu, ci un drept. Cu empatie, rigoare și resurse accesibile, fiecare copil poate deveni un cititor funcțional, un scriitor expresiv și un participant activ la viața comunității.
Comentează