În România profesorii din învățământul de masă nu au beneficiat de o formare pentru înțelegerea și abordarea dislexiei. Flexibilizarea predării este un concept tot mai discutat în contextul modernizării educației și adaptării acesteia la nevoile diverse ale elevilor, mai ales în cazul celor cu cerințe educaționale speciale (CES), cum ar fi dislexia.
- Baza științifică a intervențiilor
- Modelul fonologic vs. modelul neuroconstructivist
- Exemple de activități care pot fi folosite de profesorul itinerant și de sprijin la ora de sprijin
- Conștientizare fonologică și fonemică
- Citirea silabelor, cuvintelor și propozițiilor scurte
- Fluența și înțelegerea lecturii
- Scriere funcțională și ortografie
- Consolidare și autoevaluare
- Activități de Dezvoltare a Încrederii și Stimei de Sine
- Jocuri pentru Atenție și Memorie Vizuală
- Activități Creative și Multisenzoriale
- Jocuri Didactice Adaptate
- Concluzii
Deși în teorie sistemul educațional românesc încurajează o abordare centrată pe elev, în practică acest proces este în curs de dezvoltare și întâmpină numeroase bariere și dificultăți. În acest context elevii cu tulburări de învățare (dislexie) nu sunt sprijiniți adecvat și riscă să fie etichetați negativ. Speranța este un profesor de sprijin și un cabinet în care acesta își poate desfășura activitatea cu copiii dislexici.
Baza științifică a intervențiilor
Activitățile pentru elevii cu dislexie desfășurate în cadrul cabinetului de sprijin trebuie să se bazeze pe principii și cercetări științifice din domeniul psihopedagogiei speciale, neuroștiințelor și terapiei educaționale. Iată o sinteză a fundamentului științific care susține aceste intervenții, însoțită de exemple concrete de activități:
1. Modelul Deficitului Fonologic
Dislexia este legată de un deficit în procesarea fonologică – adică elevul are dificultăți în recunoașterea și manipularea sunetelor limbii. Autori relevanți sunt Stanislas Dahene și Sally Shaywitz:
Stanislas Dehaene („Creierul care citește”).
Dahene consideră că nu există în creier un centru nativ al cititului. Creierul reciclează rețele neuronale existente, în special cele implicate în recunoașterea obiectelor și a fețelor. Învățarea cititului implică deci o „reciclare neuronală”. Cititul implică o rețea cerebrală complexă: cortexul vizual, ariile limbajului, memoria semantică.
Învățarea cititului începe cu o recunoaștere vizuală a literelor și continuă cu o asociere a literelor cu sunetele. Urmează apoi înțelegerea sensului cuvântului și integrarea sa în propoziții și idei.
Dahene consideră dislexia, din perspectivă neuroștiințifică, o disfuncționalitate în rețeaua de procesare fonologică. Creierul dislexic prezintă activări atipice în Visual Word Form Area – VWFA și alte zone implicate în citire.
Stanislas Dehaene susține învățarea citirii prin metoda fonetică (sunet cu sunet), nu prin metoda globală (recunoaștere vizuală de ansamblu). Studiile făcute cu imagistică cerebrală arată că metoda fonetică dezvoltă rețelele neuronale necesare citirii eficiente.
Sally Shaywitz. (Yale Center for Dyslexia & Creativity)
Sally Shaywitz este una dintre cele mai influente cercetătoare în domeniul dislexiei, autoare a cărții de referință „Overcoming Dyslexia” și cofondatoare a Yale Center for Dyslexia & Creativity. Cercetările ei au revoluționat înțelegerea dislexiei, demonstrând că aceasta are baze neurobiologice clare și că elevii dislexici sunt inteligenți, dar procesează limbajul diferit.
În viziunea lui Shaywitz dislexia este o tulburare de procesare fonologică. Apare din cauza dificultăților de accesare și manipulare a sunetelor limbii (foneme). Copiii dislexici pot înțelege oral foarte bine, dar citirea cuvintelor este lentă și nesigură. Shaywitz a folosit RMN funcțional (fMRI) pentru a arăta că dislexia are o bază biologică. Copiii dislexici activează alte zone ale creierului decât copiii tipici în timpul citirii. Zonele posterioare ale emisferei stângi (responsabile de decodarea fonologică) sunt subactivate la dislexici.
Activități bazate pe acest model:
- Exerciții de conștientizare fonemică (identificarea sunetelor inițiale/finale).
- Jocuri cu silabe și rime.
- Scriere dictată silabică pentru legătura fonem–grafem.
2. Modelul Procesării Multisenzoriale – Metoda Orton-Gillingham
Învățarea prin implicarea simultană a mai multor canale senzoriale (vizual, auditiv, tactil, kinestezic) este mai eficientă pentru copiii cu dislexie. Metoda a fost dezvoltată de Orton & Gillingham în anii ’30 și este folosită și astăzi.
Orton-Gillingham (OG) este o metodă de predare fonetică, multisenzorială, sistematică și explicită, folosită în mod special pentru sprijinirea elevilor cu dislexie. Această metodă are la bază o fundamentare științifică solidă, fiind una dintre cele mai vechi și validate intervenții pentru tulburările de citire.
Samuel Orton a înțeles că dislexia este o tulburare neurobiologică, nu o problemă de inteligență. Anna Gillingham a construit o metodă bazată pe structură, repetiție și secvențialitate, gândită special pentru creierul dislexic. OG susține învățarea prin procesare fonologică conștientă și automatizare repetată – ambele critice pentru dezvoltarea fluentă a citirii. Integrează memoria de lucru, atenția, recunoașterea de modele, exact cum recomandă modelele actuale din psihologia învățării.
Activități bazate pe acest model:
- Scrierea literelor în nisip, făină sau pe tăbliță.
- Modelare litere din plastilină.
- Citirea cu voce tare urmată de asociere cu imagini.
3. Intervenție timpurie și intensivă (RTI – Response to Intervention)
Modelul RTI (răspuns la intervenție) afirmă că progresul elevilor cu dificultăți este optim când intervenția este: timpurie, individualizată, frecventă și sistematică. Un astfel de model a fost introdus de noua lege a învățământului preuniversitar, dar nu este clar dacă invenția românească, birocratică, centralizată, greoaie si lipsită de flexibilitate va putea fi aplicată.
Activități bazate pe acest model:
- Fișe repetitive și secvențiale de citire și scriere.
- Evaluări frecvente ale progresului fonologic și lexical.
- Lucrul în grupuri mici sau sesiuni 1:1.
4. Modelul neuroconstructivist
Modelul neuroconstructivist este o teorie modernă despre dezvoltarea creierului care oferă o înțelegere complexă și nuanțată a dislexiei. Spre deosebire de modelele mai vechi, care căutau o singură cauză (de ex. „deficitul fonologic”), neuroconstructivismul susține că dislexia apare din interacțiunea multiplă a factorilor biologici, cognitivi și de mediu de-a lungul timpului.
În viziunea acestei abordări dislexia nu este cauzată de o singură dificultate. Dificultățile pot fi fonologice, deficite ale memoriei de lucru și probleme de automatizare motorie sau vizuală.
Acest model spune că intervenția:
- trebuie personalizată, nu este suficientă una „standard”,
- trebuie să înceapă cât mai devreme (intervenția timpurie implică o schimbare a traiectoriei cerebrale),
- să fie continuă și adaptativă pe măsură ce copilul crește,
- să implice mediul educațional și familial în mod activ.
- să folosească materiale vizuale și feedbackul pozitiv
Modelul fonologic vs. modelul neuroconstructivist
Modelul fonologic rămâne util pentru identificarea și intervenția rapidă, mai ales în stadiile incipiente. Abordarea neuroconstructivistă oferă o viziune mai complexă și realistă, necesară pentru înțelegerea evoluției individuale a dislexiei și pentru construirea intervențiilor pe termen lung.
| Aspect | Modelul Fonologic Clasic | Modelul Neuroconstructivist |
|---|---|---|
| Definiție | Dislexia este o tulburare specifică de învățare, cauzată de un deficit fonologic (dificultate în procesarea sunetelor limbii). | Dislexia este rezultatul unei interacțiuni dinamice între factori genetici, cognitivi, cerebrali și de mediu. |
| Cauză principală | Deficitul în conștiința fonologică (recunoașterea și manipularea sunetelor). | Multiple cauze care se influențează reciproc în dezvoltare. |
| Viziune asupra dezvoltării | Statică – deficitul este considerat relativ stabil și fix. | Dinamică – dezvoltarea este influențabilă și modelabilă în timp. |
| Niveluri analizate | Accent pe nivelul cognitiv (fonologie). | Integrare între niveluri biologice, neuronale, cognitive, comportamentale și contextuale. |
| Caracterul dislexiei | Relativ uniform – dislexia este explicată prin același tipar fonologic. | Heterogen – mai multe profiluri dislexice pot apărea din diferite combinații de factori. |
| Intervenție recomandată | Instruire fonologică explicită (decodare, foneme, sunet–literă). | Intervenție personalizată, în funcție de profilul individual și de contextul de viață. |
| Rolul mediului | Mediu mai puțin implicat în explicația dificultății. | Mediul are rol central – familia, școala, limba și cultura influențează dezvoltarea creierului. |
| Implicații educaționale | Accent pe metode structurate fonetic (ex. Orton–Gillingham). | Necesitate de flexibilizare și adaptare a intervenției, sprijin socio-emoțional și individualizare. |
| Limite | Reduce dislexia la un singur deficit, ignorând variabilitatea individuală. | Poate fi mai complex de aplicat în practică din cauza multiplelor niveluri implicate. |
Exemple de activități care pot fi folosite de profesorul itinerant și de sprijin la ora de sprijin
Conștientizare fonologică și fonemică
Obiective:
- Identifică și segmentează sunetele din cuvinte.
- Asociază sunete cu litere (litere izolate, silabe).
- Discriminează foneme apropiate (ex. b–p, d–t).
Activități:
- Jocuri de tip „Ce sunet auzi?”
- Exerciții de despărțire în silabe și rime
- Despărțire în silabe și sunete
- Asocierea imaginii – sunet – literă
- Găsește cuvinte care încep cu același sunet.
Evaluare:
- Fise cu completări de silabe
- Jocuri orale de recunoaștere sunet–literă
Citirea silabelor, cuvintelor și propozițiilor scurte
Obiective:
- Recunoaște sight words – sunt cuvinte folosite frecvent în limba română pentru care nu este necesară decodarea.
- Citește cuvinte bisilabice și trisilabice.
- Citește propoziții scurte cu intonație corectă.
Activități:
- Citire în ecou (profesor – elev)
- Citire repetată de cuvinte uzuale
- Bingo cuvintelor / Cuvântul ascuns
- Citire cu suport vizual (imagini)
Sight words în limba română sunt, de exemplu:
- și, în, cu, la, pe, de, din,
- mama, tata, copil, casă, școală, carte, floare,
- ochi, cei, ceea, ci, schemă (se citesc altfel decât se scriu)
Evaluare:
- Tabel de progres cu cuvinte recunoscute
- Teste de citire de tip probe scurte
Fluența și înțelegerea lecturii
Obiective:
- Citește propoziții și texte scurte cu fluență crescută.
- Răspunde la întrebări simple despre text.
- Identifică ideea principală și detalii.
Activități:
- Teatru de lectură (roluri)
- Texte adaptate (cu font mare, spațiere mare)
- Întrebări cu variante de răspuns (imagini + text)
- Realizarea de schițe/grafice cu idei din text
Evaluare:
- Cronometrări periodice (număr de cuvinte/minut)
- Fise de înțelegere cu întrebări simple (cine?, ce face?, unde?)
Scriere funcțională și ortografie
Obiective:
- Scrie corect cuvinte și propoziții scurte.
- Aplică reguli simple de ortografie (î/i, despărțire în silabe).
- Completează texte lacunare.
Activități:
- Dictări adaptate (propoziții scurte, cu repetiții)
- Jocuri de completare (cuvântul lipsă, litera lipsă)
- Scriere de propoziții după imagine
- Litere mobile și cuburi cu litere pentru compunere cuvintelor
Evaluare:
- Fise cu dictare vizuală/auditivă
- Evaluare ortografică tematică (liste de cuvinte)
Consolidare și autoevaluare
Obiective:
- Recapitularea cunoștințelor.
- Realizarea unor sarcini integrate (citire + scriere).
- Evaluarea progresului (inițial–final).
Activități:
- Proiecte mici: „Povestea mea preferată” – text + desen
- Fise combinate de citire/scriere
- Discuții despre progres („Ce am învățat?”, „Ce mi-a plăcut?”)
Evaluare:
- Evaluare finală (probe de citire și scriere)
- Fișă de autoevaluare (desen, emoticoane)
Activități de Dezvoltare a Încrederii și Stimei de Sine
Dislexia afectează și încrederea în sine. Este important ca elevii să se simtă în siguranță și apreciați.
Exemple de activități:
- Jurnal cu lucruri pozitive: copilul scrie sau desenează ce a reușit în acea zi.
- Apreciază-mă azi! – activitate în care copilul spune ce crede că a făcut bine.
- Alege-ți cuvântul zilei: un cuvânt cu semnificație personală, pozitivă.
Jocuri pentru Atenție și Memorie Vizuală
Sprijină dezvoltarea atenției la detalii și recunoașterea formelor literelor.
- Memo cu litere și cuvinte: cărți de joc cu perechi (literă–imagine, cuvânt–imagine).
- Completează cuvântul: litere lipsă în cuvinte familiare.
- Perechi de cuvinte încurcate: identificarea cuvintelor scrise greșit.
Activități Creative și Multisenzoriale
Implica mai multe simțuri pentru a consolida învățarea.
Exemple de activități:
- Scriere în nisip sau sare: copilul scrie litere sau cuvinte cu degetul.
- Modelaj de litere din plastilină, spumă.
- Litera din ață sau sfoară: activitate tactilă și vizuală.
Jocuri Didactice Adaptate
Aceste jocuri transformă învățarea într-o experiență plăcută. Exemple de jocuri:
- Bingo cu litere/sunete.
- Roata cuvintelor – ruletă cu imagini și sunete.
- Puzzle de cuvinte: Se asamblează cuvinte din litere date.
- Scrabble
- Spânzurătoarea
- ȚOMANAP
- Fazan
- Zaruri logopedice
Concluzii
- Personalizarea este esențială – activitățile trebuie adaptate nevoilor fiecărui elev, ținând cont de profilul cognitiv și ritmul propriu de învățare.
- Abordarea multisenzorială dă cele mai bune rezultate – implicarea simultană a văzului, auzului, mișcării și vorbirii ajută la fixarea mai eficientă a literelor, sunetelor și cuvintelor.
- Învățarea trebuie să fie activă și să includă componente ludice – jocurile de cuvinte, exercițiile interactive și sarcinile creative (povești, desen + scris, labirinturi fonologice) mențin motivația și atenția elevilor.
- Sprijinul emoțional și încurajarea contează la fel de mult ca tehnica – stima de sine a elevului dislexic poate fi afectată; activitățile trebuie să construiască încrederea, nu doar competențe academice.
- Colaborarea între profesorul de sprijin, învățător și familie este vitală – progresul este vizibil atunci când activitățile de sprijin sunt coerente și aplicate consecvent, atât la școală, cât și acasă.
- Evaluarea trebuie să fie continuă și flexibilă – nu doar rezultatele contează, ci și efortul, strategia folosită și progresul individual.
Comentează