Tulburările specifice de învățare (TSI) afectează milioane de copii din întreaga lume și reprezintă o realitate pe care tot mai mulți părinți o descoperă în primii ani de școală. Dislexia, dispraxia, discalculia, disgrafia sau tulburările mixte rezultă din particularitățile modului în care creierul copilului procesează informațiile. TSI nu însemnă inteligență scăzută. Înțelegerea acestor dificultăți este primul pas pentru a oferi sprijin real și a construi un parcurs educațional pozitiv.
Ce sunt tulburările specifice de învățare?
Tulburările specifice de învățare sunt dificultăți persistente și recurente în citire, scriere, coordonare sau calcul matematic, prezente încă din copilărie. Ele nu se corectează prin simpla repetiție și nu dispar de la sine, dar pot fi compensate prin intervenție educațională personalizată. Copiii afectați au o inteligență normală sau peste medie, însă se confruntă cu bariere în dobândirea unor competențe de bază.
Dislexia – dificultăți de citire și înțelegere a textului
Dislexia este cea mai frecventă tulburare de învățare și se manifestă prin dificultăți în citirea corectă și fluentă, în recunoașterea cuvintelor și în înțelegerea textului. Copiii cu dislexie citesc mai încet, confundă literele sau inversează silabele, ceea ce duce la frustrare. Sprijinul constant, exercițiile adaptate și răbdarea părinților și profesorilor pot face diferența.
Dispraxia – tulburarea coordonării motorii
Dispraxia afectează planificarea și executarea mișcărilor. Copiii cu dispraxie întâmpină dificultăți la scris, desen, decupat sau chiar la activități zilnice precum legarea șireturilor. De multe ori par stângaci, însă problema este neurologică, nu ține de lipsă de efort. Terapia ocupațională și exercițiile motrice adaptate pot îmbunătăți semnificativ autonomia copilului.
Discalculia – dificultăți în înțelegerea calculelor matematice
Discalculia îngreunează recunoașterea numerelor, utilizarea simbolurilor matematice și aplicarea regulilor de calcul. Copilul poate uita ușor tabla înmulțirii, greșește la adunări și scăderi simple sau nu reușește să estimeze corect cantitățile. Pentru sprijin, este nevoie de exerciții multisenzoriale, explicații vizuale, materiale concrete și pași mici, clari.
Disgrafia – dificultăți de scriere
Disgrafia afectează abilitatea copilului de a exprima gândurile sale în scris. Scrisul este lent, cu greseli, dezordonat și greu de descifrat, ceea ce reduce motivația copilului pentru școală. Folosirea tastaturii, exercițiile de motricitate fină și adaptarea volumului de scris pot ajuta semnificativ.
Tulburare mixtă a abilităților școlare
Multe dintre cazuri nu sunt izolate, ci combinate. Un copil poate avea dislexie, dificultăți la scris și discalculie. Acestea sunt cunoscute ca tulburări mixte ale abilităților învățare, iar intervenția devine mai complexă.
Cum pot ajuta părinții?
Sprijinul părinților este esențial. Primul pas este o evaluare corectă realizată de specialiști. Apoi, părinții pot sprijini copilul prin colaborare cu școala, prin exerciții zilnice adaptate și prin încurajarea pasiunilor personale. La fel de important este să îi ofere copilului încredere și să recunoască fiecare progres, chiar și mic.
Mulți copii cu tulburări de învățare au un potențial creativ deosebit, gândesc „altfel” și pot reuși în domenii variate atunci când sunt sprijiniți și acceptați.
Concluzii
Dislexia, dispraxia, discalculia, disgrafia și tulburările mixte nu limitează inteligența sau potențialul copilului. Ele reprezintă doar o parte din felul în care copilul procesează informația. Cu diagnostic corect, sprijin adaptat și multă răbdare, fiecare copil poate progresa și își poate construi un viitor de succes.
Comentează