Tulburarea din spectrul autist (TSA) este o condiție de dezvoltare care influențează modul în care copilul comunică, interacționează și percepe lumea din jur. În ultimii ani, tot mai mulți părinți aud acest diagnostic și simt nevoia de explicații clare, într-un limbaj accesibil, pentru a înțelege ce înseamnă TSA și cum își pot sprijini copilul.
Ce este tulburarea din spectrul autist?
TSA nu este o boală care se vindecă, ci o tulburare de neurodezvoltare ce afectează creierul încă din copilărie. Copiii cu TSA au dificultăți de comunicare verbală și nonverbală, pot întâmpina probleme în a-și face prieteni și pot manifesta comportamente repetitive sau interese foarte restrânse. Manifestările diferă mult de la un copil la altul, de aceea se vorbește despre „spectru”. Unii copii au nevoie de suport permanent, alții pot duce o viață independentă, dacă primesc sprijinul potrivit.
Cum se recunoaște TSA la copii?
Primele semne apar de obicei înaintea vârstei de 3 ani, dar pot fi observate și mai devreme. Părinții sesizează că micuțul nu răspunde la nume, evită contactul vizual, nu arată cu degetul pentru a cere un obiect sau preferă să se joace singur. Uneori, limbajul nu se dezvoltă conform vârstei sau copilul repetă constant aceleași cuvinte și fraze. De asemenea, mulți copii cu TSA manifestă sensibilități senzoriale: pot fi deranjați de zgomote, lumini puternice sau atingeri.
Este important ca părinții să nu ignore aceste semnale. Un screening timpuriu realizat de medicul neuropsihiatru sau de către medicul de familie deschide drumul către intervenții adaptate.
Screeningul pentru autism nu înseamnă diagnostic, ci identificarea timpurie a unor semnale de alarmă care pot indica un risc crescut de tulburare din spectru autist (TSA). El se face, de obicei, în cabinetul medicului pediatru, la controalele de rutină, dar și de către psihologi sau alți specialiști în dezvoltarea copilului.
Screeningul constă în aplicarea unui chestionar părintelui, o discuție și o observare clinică. În multe țări (și tot mai mult și în România), screeningul pentru autism se recomandă la vârsta de 18 luni și de 24 de luni, în cadrul vizitelor periodice la medicul pediatru, dar poate fi făcut și începând cu 9 luni.
Chestionarul de screening conține întrebări ca, adaptate în funcție de vârstă:
- Copilul se bucură când te vede și zâmbește când îi zâmbești?
- Se uită copilul la tine atunci când îi arăți un obiect sau ceva interesant?
- Răspunde copilul când îl strigi pe nume?
- Se uită copilul la fața ta pentru a vedea reacția ta într-o situație nouă sau necunoscută?
- Folosește copilul degetul arătător pentru a indica ce își dorește?
De ce este important diagnosticul precoce?
Cu cât un copil primește sprijin mai devreme, cu atât șansele lui de a-și dezvolta abilitățile cresc. Intervenția timpurie poate îmbunătăți limbajul, comunicarea socială și comportamentele adaptative. Programele de terapie, precum analiza comportamentală aplicată (ABA), logopedia și terapia ocupațională, sunt recunoscute pentru eficiența lor. În lipsa unui sprijin adecvat, dificultățile se pot accentua odată cu trecerea timpului.
Cum pot sprijini părinții un copil cu TSA?
În primul rând, părinții trebuie să accepte diagnosticul și să înțeleagă că TSA nu este rezultatul unei greșeli personale. Apoi, implicarea activă în procesul de terapie și colaborarea constantă cu specialiștii fac o diferență uriașă.
Rutina zilnică este de mare ajutor pentru copil. Un program previzibil îl face să se simtă în siguranță și să reducă anxietatea. Totodată, este recomandat să fie încurajate micile progrese, chiar dacă par nesemnificative. Fiecare pas înainte este o realizare importantă.
Un alt aspect esențial este sprijinul pentru dezvoltarea comunicării. Părinții pot folosi propoziții scurte, clare și pot recurge la suport vizual, precum imagini sau pictograme, atunci când copilul întâmpină dificultăți de exprimare. În plus, este necesar ca familia să încurajeze socializarea în contexte sigure, prin jocuri simple sau activități care îi plac copilului.
Mituri frecvente despre TSA
În jurul tulburării din spectru autist există numeroase mituri care pot crea confuzii și frustrări. Unul dintre ele este că toți copiii cu TSA au inteligență scăzută. În realitate, unii au dizabilități intelectuale, dar alții au abilități peste medie într-un anumit domeniu, precum matematica sau muzica.
Un alt mit este că lipsa afecțiunii emoționale îi caracterizează pe toți copiii cu autism. De fapt, acești copii pot dezvolta relații apropiate, dar exprimă emoțiile într-un mod diferit. Nu este lipsă de iubire, ci o altă modalitate de a o arăta.
Sprijin pentru părinți și familie
A avea un copil cu autism nu înseamnă doar provocări, ci și oportunitatea de a descoperi un univers unic. Totuși, părinții pot resimți oboseală, stres și izolare. Este esențial să caute grupuri de suport, consiliere psihologică și resurse comunitare. Împărtășirea experiențelor cu alți părinți care trec prin situații similare aduce înțelegere și sprijin emoțional.
În România există tot mai multe centre de terapie, asociații și ONG-uri care oferă programe pentru copiii cu TSA și sprijin pentru părinți. Implicarea comunității și informarea corectă ajută la construirea unui mediu mai incluziv, în care fiecare copil să aibă șansa de a-și atinge potențialul.
Concluzie
TSA nu definește întreaga viață a unui copil, ci reprezintă o parte a felului său de a fi. Cu dragoste, răbdare și sprijin adecvat, copiii cu TSA pot învăța, pot comunica și pot evolua. Rolul părinților este esențial: să observe semnele, să caute ajutor specializat și să rămână implicați în fiecare etapă.
Informația corectă și colaborarea cu specialiștii fac diferența între izolare și integrare. Iar fiecare pas pe acest drum este o investiție în viitorul copilului.
Comentează