Învățarea socială și emoțională: Cum dezvoltăm competențele de viață

Într-un context educațional tot mai complex, învățarea socială și emoțională (SEL) devine esențială pentru formarea unor tineri echilibrați, empatici și autonomi. Articolul explorează de ce SEL este indispensabilă în orele de sprijin, ce competențe implică, ce strategii concrete pot fi aplicate și cum putem depăși obstacolele din implementare la ora de sprijin pentru elevi cu CES din gimnaziu.

Învățarea socială și emoțională – între retorică și practică

În ultimii ani, conceptul de învățare socială și emoțională (SEL – Social and Emotional Learning) a devenit omniprezent în discursul educațional. Documentele internaționale, strategiile de reformă curriculară și politicile de incluziune promovează SEL ca soluție pentru o educație echitabilă și orientată spre viață. Se vorbește despre empatie, autoreglare, abilități sociale și luarea deciziilor responsabile, însă de prea multe ori toate acestea rămân la nivel declarativ. Ce înseamnă, de fapt, să cultivăm aceste competențe în școală? Când și cum învață copiii să gestioneze emoții, să lucreze în echipă, să-și exprime punctul de vedere sau să asculte cu adevărat?

Ora de sprijin, adesea asociată exclusiv cu recuperarea lacunelor cognitive, poate deveni un spațiu privilegiat pentru formarea acestor abilități esențiale. Acolo unde presiunea evaluării nu există, iar relația pedagogică este mai apropiată, profesorul de sprijin poate oferi suport psihopedagogic elevilor în procesul complex de autocunoaștere și reglare a comportamentului în contexte sociale variate din școală. Departe de a fi un „lux” sau o anexă, învățarea socială și emoțională este fundamentală pentru reușita școlară și pentru sănătatea mintală a elevilor.

De ce avem nevoie de învățare socială și emoțională în gimnaziu

Gimnaziul este o etapă de tranziție marcată de schimbări profunde: biologice, cognitive, sociale și emoționale. Adolescenții timpurii încep să-și caute identitatea, devin mai sensibili la statutul în grup, mai vulnerabili la stres și mai puțin dispuși să răspundă la autoritate fără sens. În acest context, competențele sociale și emoționale nu sunt un „adaos” educațional, ci o parte integrantă a formării lor ca persoane și ca elevi.

Studiile longitudinale arată că abilitățile sociale și emoționale din gimnaziu se corelează semnificativ cu adaptarea la liceu, cu succesul academic și chiar cu inserția profesională ulterioară (Jones et al., 2015; Taylor et al., 2017). De exemplu, elevii care învață să-și gestioneze emoțiile, să persevereze în fața dificultăților și să colaboreze eficient cu ceilalți manifestă o motivație școlară mai mare și o mai bună autoreglare a învățării (Durlak et al., 2011).

În România, probleme precum anxietatea de performanță, bullying-ul, lipsa motivației și conflictul cu profesorii se acutizează în această etapă. A introduce SEL cel puțin la ora de sprijin înseamnă a răspunde acestor nevoi reale ale elevilor – nu doar prin discursuri sau afișe motivaționale, ci prin activități integrate și consecvente.

Mai mult, dezvoltarea acestor competențe susține calitatea relațiilor elevului cu CES în clasă, aspect esențiale pentru prevenirea abandonului școlar. Într-un cadru în care elevul se simte luat în seamă, ascultat și valorizat, învățarea devine posibilă. SEL nu este o formă de terapie, ci o abordare educațională fundamentată științific, recunoscută internațional prin programe precum CASEL (Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning), care oferă un cadru clar și validat de competențe (CASEL, 2020).

Ce înseamnă învățarea socială și emoțională – competențe cheie vizate

Învățarea socială și emoțională (SEL) presupune dezvoltarea conștientă a unui set de competențe esențiale pentru adaptarea școlară și viața de zi cu zi. În cazul elevilor cu CES, aceste competențe nu sunt doar complementare învățării academice, ci reprezintă condiții de bază pentru participare și progres. Orele de sprijin, prin caracterul lor personalizat și relațional, sunt un spațiu privilegiat pentru cultivarea acestor abilități.

Modelul-cadru propus de CASEL (Collaborative for Academic, Social, and Emotional Learning) definește cinci domenii-cheie ale competențelor SEL:

1. Autocunoaștere

Elevii învață să-și identifice emoțiile, interesele, punctele forte și limitele. Pentru elevii cu CES, această dimensiune include și recunoașterea nevoilor proprii, a etichetărilor sociale și a modului în care acestea le afectează stima de sine. Activitățile pot include jurnale emoționale, scale vizuale de stare sau exerciții de reflecție ghidată.

2. Autoreglare

Este capacitatea de a gestiona emoții și comportamente în funcție de context. Mulți elevi cu CES au dificultăți în acest domeniu. Strategiile precum regulile vizuale, spațiile de calmare sau tehnici de respirație pot fi învățate progresiv în cadrul orelor de sprijin, fără presiunea clasei mari.

3. Conștiința socială

Această competență vizează înțelegerea perspectivei altora, empatia și respectul față de diversitate. Într-un cadru sigur, elevii pot exersa recunoașterea emoțiilor celorlalți, interpretarea limbajului nonverbal și reacțiile adecvate în situații sociale.

4. Abilități de relaționare

Comunicarea clară, ascultarea activă, rezolvarea constructivă a conflictelor și cooperarea sunt esențiale pentru incluziunea reală a elevilor cu CES. Ora de sprijin oferă contextul ideal pentru scenarii sociale, jocuri de rol sau conversații ghidate în perechi.

5. Luarea deciziilor responsabile

Elevii sunt sprijiniți să evalueze consecințele alegerilor proprii și să ia decizii informate. În cazul elevilor cu CES, luarea deciziilor este adesea afectată de impulsivitate, anxietate sau dependență de adult. Exercițiile de tip „Ce aș putea face dacă…?” sau schemele vizuale de decizie pot facilita autonomia.

Aceste competențe nu se formează prin lecții frontale, ci prin învățare experiențială, repetiție și susținere emoțională. În ora de sprijin, accentul cade pe relația dintre profesor și elev, pe claritate, predictibilitate și feedback constructiv. SEL devine astfel nu o disciplină aparte, ci un fir roșu care susține învățarea și dezvoltarea personală în mod integrat.

Vezi mai jos un document cu activități pentru dezvoltarea celor cinci competențe.

Strategii concrete care pot fi aplicate în ora de sprijin (gimnaziu, elevi cu CES)

Ora de sprijin oferă un cadru flexibil, adaptabil și centrat pe nevoile elevului, ceea ce o face un spațiu ideal pentru integrarea intenționată a învățării sociale și emoționale (SEL). Pentru elevii cu CES, strategiile trebuie să combine simplitatea cu susținerea activă și repetiția. Mai jos sunt câteva exemple de intervenții care pot fi implementate gradual și sistematic în clasele V–VIII:

1. Rutine predictibile și ritualuri de început și încheiere

Începerea orei cu o activitate de „check-in” emoțional (ex: „Cum mă simt azi?” cu pictograme vizuale) și încheierea cu o reflecție („Ce am învățat despre mine azi?”) oferă siguranță și facilitează autoreflecția.

2. Jurnale emoționale și metacognitive

Elevii notează sau desenează cum s-au simțit în timpul unei activități, ce i-a ajutat, ce le-a fost greu. Jurnalul poate include scale vizuale sau întrebări ghidate. Este o metodă de cultivare a conștiinței de sine și autoreglării.

3. Jocuri de rol și scenarii sociale

Se exersează reacții adecvate în situații provocatoare (ex: ce fac când sunt întrerupt, ce spun când pierd la un joc). Se pot folosi figurine, benzi desenate sau pictograme sociale pentru susținerea comprehensiunii.

4. Activități de cooperare ghidată

Construirea împreună a unui puzzle, proiect comun, jocuri de echipă în perechi. După activitate, se face o scurtă reflecție ghidată asupra colaborării: „Cum a fost să lucrăm împreună?”, „Ce ne-a ajutat?”.

5. Folosirea rutinelor vizuale pentru luarea deciziilor

Introducerea unor pași clari în situații sociale: „Ce simt?” – „Ce pot face?” – „Ce aleg?” – „Ce s-a întâmplat?”. Aceste rutine sprijină dezvoltarea deciziilor responsabile și pot fi afișate vizual în cabinet.

6. Exerciții de mindfulness adaptate

Respirație conștientă, exerciții de focalizare pe sunete sau culori, pauze scurte de relaxare ghidată – toate pot fi integrate la tranziții sau în momente de tensiune. Sprijină reglarea emoțională și atențională.

7. Gândire vizuală: strategii de tip Making Thinking Visible

Folosirea rutinelor de reflecție precum See–Think–Wonder sau I Used to Think… Now I Think… permite elevilor să-și structureze gândirea și să devină conștienți de procesele lor de învățare. Se pot aplica inclusiv în analiza unor situații sociale.

8. Contracte vizuale sau „acorduri” pentru comportament

Elevul și cadrul didactic formulează împreună reguli simple și clare (ex: „Când mă enervez, respir adânc și cer pauză”). Acordul este semnat, ilustrat și revizuit periodic. Oferă sentiment de control și responsabilitate.

9. Scurt „interviu” cu colegul despre stări emoționale

Elevii învață să pună întrebări simple („Cum te-ai simțit azi?”, „Ce te ajută când ești trist?”) și să asculte activ. Exercițiul dezvoltă empatia și abilitățile de relaționare.

10. Feedback pozitiv specific

Observațiile profesorului trebuie să fie concrete, descriptive și legate de efort sau progres: „Mi-a plăcut cum ai așteptat rândul tău fără să te enervezi”. Asta consolidează autoreglarea și încrederea în sine.

Exemplu din practică – Mihai (clasa a VI-a, elev cu CES)

Context: Mihai este un elev diagnosticat cu tulburare de opoziție și anxietate generalizată, aflat în clasa a VI-a. Participă la ora de sprijin de două ori pe săptămână. Prezintă dificultăți de autoreglare emoțională, reacționează impulsiv la provocări minore și refuză frecvent sarcinile școlare, exprimându-se prin ironii sau retragere.

Obiectiv: Dezvoltarea conștiinței de sine și a autoreglării prin strategii de reflecție ghidată și vizualizare a emoțiilor.

Intervenție:
Pe parcursul a 4 săptămâni, cadrul didactic de sprijin a introdus următoarele activități:

• Jurnal emoțional cu pictograme: La începutul și sfârșitul orei, Mihai a ales pictograme care reprezentau starea sa emoțională și a scris o propoziție simplă: „Sunt furios pentru că…”.
• Rutina I Used to Think… Now I Think…: Aplicată după o dispută cu un coleg, Mihai a fost ghidat să reflecteze la cum percepea conflictul inițial și ce înțelege acum. Procesul a fost vizual, folosind o fișă structurată cu emoticoane și săgeți.
• Contract comportamental ilustrat: Mihai a agreat, împreună cu cadrul didactic, trei reacții alternative în fața frustrării. Contractul includea desene făcute de el (ex: „când simt că explodez – respir, cer pauză, spun ce mă deranjează”).

Rezultate observate:
După patru săptămâni, Mihai a început să solicite singur pauze scurte și să utilizeze pictogramele fără a fi îndemnat. A crescut disponibilitatea de a reflecta verbal la propriile reacții, iar frecvența izbucnirilor a scăzut.

Reflecție: Strategiile de vizualizare și exprimare emoțională, repetate și susținute într-un cadru predictibil, au contribuit la o autoreglare mai bună. Recurgerea la simboluri vizuale a fost esențială pentru evitarea escaladării conflictelor.

Obstacole frecvente și cum pot fi depășite

Implementarea învățării sociale și emoționale (SEL) în ora de sprijin, în special cu elevii cu cerințe educaționale speciale (CES), presupune confruntarea cu o serie de obstacole persistente. Acestea nu sunt doar de natură logistică, ci reflectă și bariere culturale, de mentalitate și de formare profesională.

1. Subestimarea rolului dezvoltării socio-emoționale în contextul sprijinului psihopedagogic
În multe școli, ora de sprijin este văzută exclusiv ca un spațiu pentru recuperarea decalajelor la disciplinele de bază. Aspectele emoționale sau sociale sunt percepute ca „suplimentare” sau chiar ca o distragere de la obiectivele academice. Acest cadru de așteptări înguste limitează mult potențialul SEL.
Depășire: Reîncadrarea orei de sprijin într-o viziune holistică a educației, în care dezvoltarea emoțională este o premiză a învățării durabile. Prezentarea de date despre impactul SEL asupra progresului academic (ex. Durlak et al., 2011) poate convinge factorii decizionali.

2. Lipsa formării profesorilor de sprijin în domeniul SEL
Multe cadre didactice de sprijin nu au în formarea lor inițială sau continuă module legate de dezvoltarea competențelor socio-emoționale. În lipsa acestor repere, SEL riscă să fie aplicată intuitiv, fragmentar sau deloc.
Depășire: Formarea profesională continuă, de scurtă durată, centrată pe strategii concrete și adaptate pentru lucrul cu elevii cu CES. Exemple de bune practici și activități testate (precum cele dezvoltate de CASEL sau Project Zero) pot deveni instrumente aplicabile imediat.

3. Dificultăți în măsurarea progresului în domeniul SEL
Pentru că progresul emoțional este adesea subtil și greu cuantificabil, cadrele didactice pot fi descurajate, mai ales dacă sunt obligate să justifice „eficiența” intervenției.
Depășire: Utilizarea unor instrumente simple de autoevaluare (ex. scale vizuale, jurnale emoționale, conversații ghidate) și documentarea calitativă a evoluției (ex. observări sistematice). Progresul în SEL este adesea observabil în relații mai bune, comportamente mai reglate și dispoziție crescută pentru învățare – chiar dacă nu se reflectă imediat în note.

4. Rezistența elevilor, în special în adolescență
Unii elevi, în special cei cu experiențe de eșec sau excluziune, pot respinge activitățile care presupun autoexpunere sau reflecție emoțională, percepându-le ca invazive sau „prea copilărești”.
Depășire: Introducerea activităților SEL prin medii indirecte – jocuri de rol, povești, interviuri cu colegii, rutine de gândire vizibilă – și crearea unui climat bazat pe încredere și lipsa judecății. Profesorul de sprijin trebuie să modeleze el însuși atitudini de deschidere, vulnerabilitate controlată și coerență emoțională.

Concluzii și recomandări

Învățarea socială și emoțională (SEL) reprezintă o componentă esențială a procesului educațional, în special pentru elevii cu cerințe educaționale speciale (CES). Ora de sprijin, prin natura sa flexibilă și centrată pe elev, oferă cadrul ideal pentru cultivarea acestor competențe fundamentale, fără presiunea strictă a performanței academice.

Pentru a transforma retorica despre SEL în practică efectivă, este nevoie de o schimbare de paradigmă la nivelul întregii comunități școlare: recunoașterea valorii dezvoltării emoționale și sociale ca precondiție a învățării, formarea continuă a cadrelor didactice și susținerea intervențiilor personalizate și coerente.

Printre recomandările concrete se numără:

• Integrarea explicită a competențelor SEL în planurile de intervenție personalizate (PIP) ale elevilor cu CES;
• Dezvoltarea de programe de formare și suport pentru profesorii de sprijin, axate pe metode practice și adaptate nevoilor reale;
• Crearea unui mediu sigur, predictibil și susținător în cadrul orelor de sprijin;
• Folosirea unor instrumente simple de evaluare calitativă și autoevaluare pentru monitorizarea progresului;
• Implicarea activă a elevilor în definirea propriilor obiective de dezvoltare socio-emoțională.

În concluzie, SEL în ora de sprijin nu este un lux opțional, ci un element cheie pentru incluziune autentică și pentru pregătirea elevilor nu doar să învețe, ci să trăiască și să coopereze eficient în lumea complexă de azi.

Descarca activități SEL pentru gimnaziu care pot fi realizate în cabinetul de sprijin.