Activitățile de sprijin pentru elevii cu ADHD (cu sau fără alte CES) în cabinetul de sprijin, vizează stimularea atenției, organizării, autoreglării și învățării funcționale.
Activitățile sunt adaptate pentru nivelul primar, gimnazial și liceal.
Ciclul Primar (clasele I–IV)
Obiective: organizarea sarcinii, menținerea atenției, controlul impulsivității, reglarea emoțiilor.
Activități:
- Jocuri de atenție:
- „Simon spune”, „Cine/Ce lipsește?” (cu imagini), „Prinde ritmul”.
- Puzzle-uri simple, labirinturi, jocuri de asociere.
- Rutine vizuale:
- Planșe cu pașii unei activități (ex: „Cum încep o fișă de lucru?”).
- Cartonașe „STOP – GÂNDEȘTE – ACȚIONEAZĂ”.
- Pauze de mișcare ghidate („brain breaks”):
- Jocuri motorii de 2-3 minute între sarcini.
- Exerciții cu mingea, elasticul, cercuri hula hoop.
- Antrenarea autoreglării emoționale:
- Roata emoțiilor.
- Cutia cu calmante (cu obiecte senzoriale).
- Povestiri terapeutice (despre emoții și comportamente).
- Sarcini scurte și multisenzoriale:
- Folosirea de plastilină, abțibilduri, foi colorate pentru colaje, scris sau calcule.
STOP – GÂNDEȘTE – ACȚIONEAZĂ
Cartonașele „STOP – GÂNDEȘTE – ACȚIONEAZĂ” sunt un instrument vizual și comportamental folosit frecvent în lucrul cu copiii cu ADHD (dar și cu alți elevi cu dificultăți de autoreglare), pentru a dezvolta autocontrolul și conștientizarea comportamentului.
La ce folosesc?
- Întreruperea unui comportament impulsiv sau neadecvat, fără pedeapsă. Se spune STOP și se arată cartonașul STOP.
- Crearea unei pauze mentale între impuls și reacție.
- Sprijinirea luării de decizii în contexte sociale sau academice.
- Exersarea autoreglării: copilul este învățat să-și observe reacțiile și să-și controleze acțiunile.
- Dezvoltarea responsabilității personale prin alegerea unui răspuns mai bun.
🛠️ Cum se folosesc cartonașele?
1. Introducerea conceptului (moment de calm, nu în criză)
- Se explică simplu:
„Uneori, când ne enervăm sau vrem să facem ceva repede, corpul nostru reacționează înainte să gândim. Acest cartonaș ne ajută să ne oprim puțin și să alegem mai bine.”
2. Explicarea celor 3 pași, cu exemple și imagini:
| Pas | Întrebare ajutătoare | Ce face copilul? |
|---|---|---|
| STOP | „Ce se întâmplă acum?” | Pune cartonașul pe masă / îl privește. |
| GÂNDEȘTE | „Ce opțiuni am?” / „Dacă fac asta, ce se va întâmpla?” | Se uită la imagine sau spune ce ar putea face. |
| ACȚIONEAZĂ | „Care e alegerea bună?” | Alege un comportament adecvat (ex. cere pauză, ridică mâna, respiră). |
3. Utilizare în cabinetul de sprijin (sau la clasă)
- Se pune la îndemâna copilului (pe birou, în penar, ca breloc).
- Poate fi ridicat de profesor sau de copil înainte ca un comportament impulsiv să se declanșeze.
- Se folosește ca un semnal de pauză mentală, nu ca o corecție.
4. Exersare prin jocuri de rol
- Se creează scenarii („Un coleg îți ia creionul fără să ceară voie. Ce faci?”).
- Copilul practică folosirea cartonașului pentru a opri, gândi și acționa calm.
5. Întărire pozitivă
- Se laudă copilul când îl folosește fără să fie invitat: „Ai folosit cartonașul singur, bravo! Ai ales bine!”
📄 Variante practice
- Trei cartonașe, unul pentru fiecare pas.
- Cub cu 2 x 3 imagini simple și culori semafor:
- 🔴 STOP – roșu
- 🟡 GÂNDEȘTE – galben
- 🟢 ACȚIONEAZĂ – verde
Roata emoțiilor
„Roata emoțiilor” este un instrument vizual și ludic folosit pentru a ajuta copiii (în special cei cu ADHD, TSA, dificultăți de autoreglare) să își recunoască, numească și exprime emoțiile. Se folosește frecvent în cabinetul de sprijin sau în activități de consiliere/SEL.
Scopul jocului cu roata emoțiilor:
- Dezvoltarea vocabularului emoțional.
- Învățarea recunoașterii emoțiilor în sine și în ceilalți.
- Exersarea autoreglării (Ce fac când simt…?).
- Oferirea unui cadru sigur de exprimare emoțională.
Jocul poate fi jucat la începutul orei, în timpul orei sau la finalul orei.
1. La începutul orei (check-in emoțional)
Pentru cine: toate vârstele
Cum se face:
- Copilul învârte săgeata sau ruleta și citește emoția la care se oprește (ex: furie, bucurie, teamă).
- Poate răspunde la întrebări ca:
- „Am simțit asta azi?”
- „Când am simțit ultima dată emoția asta?”
- „Ce am făcut când am simțit…?”
- Se pot folosi jetoane sau imagini pentru copii care nu pot citi.
2. Joc de rol (pentru dezvoltarea empatiei)
Pentru cine: primar și gimnaziu
Cum se face:
- Se rotește roata pentru a alege o emoție.
- Copilul primește un scenariu: „Ești la școală și colegul râde de tine.”
- Întrebări:
- „Cum te simți?”
- „Ce ai putea spune/face?”
- „Ce ai vrea ca altcineva să facă?”
3. Emoția zilei / emoția săptămânii
Pentru cine: toate vârstele
Cum se face:
- Se alege o emoție la întâmplare.
- Se discută/ilustrează:
- Cum arată pe față și corp.
- Ce o declanșează.
- Cum se exprimă sănătos.
4. Reflecție la finalul unei activități
Pentru cine: copii cu impulsivitate sau anxietate
Cum se face:
- După o activitate sau o situație tensionată, copilul învârte roata.
- Poate spune:
- „Așa m-am simțit…”
- „Ce m-a făcut să mă simt așa?”
- „Ce aș putea face data viitoare?”
Variante:
- Cu 4–6 emoții de bază (bucurie, furie, tristețe, frică, surpriză, dezgust).
- Cu 12–16 emoții (inclusiv emoții subtile: dezamăgire, rușine, mândrie, jenă).
- Cu pictograme, fețe, culori sau jetoane detașabile pentru copii mici sau nonverbali.
Cutia cu calmante
Cutia cu calmante este o strategie practică și terapeutică folosită pentru a ajuta copiii (în special cei cu ADHD, TSA, tulburări de reglare emoțională sau anxietate) să își gestioneze emoțiile puternice (furie, frustrare, anxietate) într-un mod sigur și autoreglator.
Scopul cutiei cu calmante:
- Oferă o pauză conștientă între reacție și acțiune.
- Sprijină dezvoltarea autoreglării emoționale.
- Permite copilului să-și redobândească controlul într-un spațiu sigur.
- Poate preveni crizele sau ieșirile necontrolate.
Ce este „cutia cu calmante”?
Este o cutie reală, o trusă sau un coș, conținând obiecte senzoriale, vizuale, tactile, auditive sau instrumente de autoreglare. Se personalizează pentru fiecare copil sau grupă de vârstă.
Cum se desfășoară activitatea cu această cutie
1. Pregătirea (când copilul este calm):
- Se construiește împreună cu copilul:
- „Hai să ne gândim: ce te ajută să te calmezi când ești nervos sau trist?”
- Se explică scopul:
- „Aceasta nu este o pedeapsă. Este un loc unde mergi ca să te simți mai bine și să te liniștești.”
2. Cum se folosește (în cabinet sau la clasă):
- Semnal emoțional
- Observi semne de nervozitate, agitație sau copilul cere pauză.
- Spui: „Simt că ești agitat. Vrei să mergi la cutia cu calmante?”
- Retragere voluntară, temporară
- Copilul merge într-un colț liniștit cu cutia sau primește cutia la locul său.
- Timp limitat (3–5 min)
- Poți folosi un timer vizual.
- Se recomandă maxim 5 minute pentru ca activitatea să rămână eficientă.
- Activitate individuală, fără presiune
- Copilul alege singur ce face (învârt spinner-ul, colorează, respiră etc.).
- Adultul rămâne aproape, dar nu intervine (doar dacă este nevoie).
- Reintegrarea
- După calmare, copilul revine la activitate.
- Se poate folosi o întrebare-reflecție: „Te-ai mai liniștit? Vrei să vorbim sau revenim la lucru?”
Ce poate conține cutia cu calmante?
| Tip de obiect | Exemple |
|---|---|
| Senzorial | mingiuțe antistres, plastilină, bețișor texturat, cub Rubik |
| Vizual | carte cu imagini calmante, caleidoscop, glob cu sclipici (glitter jar) |
| Auditiv | căști cu muzică liniștitoare (dacă e permis), clopoțel |
| Respirație | paie pentru suflat, carduri cu exerciții de respirație ghidată |
| Creativ | mini-caiet de desen, mandale simple, creioane colorate |
| Emoțional | carduri cu fețe emoționale, oglindă mică („Ce expresie am?”) |
| Tactil | pufuleți, materiale moi, dischete textile diverse |
Variante:
- Cutie fixă în cabinet sau clasă.
- Trusă mobilă individuală (pentru copii cu ADHD sever, TSA).
- Se poate crea și o versiune digitală interactivă (pentru elevii mai mari).
Povestirile terapeutice
Povestirile terapeutice sunt activități valoroase în cabinetul de sprijin, mai ales pentru copiii cu ADHD, tulburări de comportament, anxietate sau dificultăți în reglarea emoțională. Ele ajută copilul să recunoască emoții, să reflecteze la comportamente și să găsească soluții prin identificare cu personajele.
Scopul activității cu povestiri terapeutice:
- Oferă un cadru sigur pentru explorarea emoțiilor.
- Sprijină dezvoltarea empatiei și autoreflecției.
- Permite copilului să se proiecteze în afara propriei experiențe, fără a se simți criticat.
- Încurajează gândirea despre consecințe și alegeri alternative.
Cum se desfășoară o activitate cu o poveste terapeutică (format general)
Durată: 20–40 min (în funcție de nivelul copilului)
1. Introducere – crearea unui cadru sigur (5 min)
Se spune copilului:
„O să ascultăm o poveste despre un personaj care trece printr-o situație dificilă. O să te rog să te gândești ce simte, ce face și ce ar putea face altfel.”
- Se poate face o scurtă activare emoțională: arătarea emoțiilor de bază (ex: pe roata emoțiilor).
2. Lectura poveștii (5–10 min)
- Povestea se citește cu intonație și pauze pentru reflecție:
- „Cum crezi că se simte personajul aici?”
- „Tu ai pățit ceva asemănător?”
- „Ce ai face dacă ai fi în locul lui/ei?”
3. Discuție ghidată (10–15 min)
- Se revine la firul poveștii și se discută:
- Cine este personajul principal?
- Ce problemă are?
- Ce a simțit?
- Ce a ales să facă? A fost o alegere bună?
- Ce altceva ar fi putut face?
- Se pot folosi fișe ajutătoare sau planșe (ex: „Termometrul emoțiilor”, „Scala furiei”, „Planul de soluționare”).
4. Activitate practică de consolidare (5–10 min)
La alegere:
- Desen: „Desenează ce a simțit personajul.”
- Colaj: „Alege ce sfat ai da personajului.”
- Scrisoare: „Scrie o scrisoare de încurajare pentru personaj.”
- Joc de rol: repetarea scenei cu o variantă diferită de răspuns.
5. Legătura cu copilul (încheiere – 3–5 min)
- Întrebări finale:
- „Ți s-a întâmplat și ție să simți ca X?”
- „Cum crezi că poți aplica ce am învățat azi?”
- Se încheie cu un mesaj pozitiv, o încurajare sau o pictogramă a „emoției de la final”.
Exemple de teme pentru povestiri terapeutice:
- Un copil care se enervează ușor.
- Un copil care nu se poate concentra la ore.
- Un personaj care își pierde răbdarea.
- Un copil care minte sau fură și învață să spună adevărul.
- Un personaj care e diferit și învață să-și accepte unicitatea.
Exemple de titluri utile:
- „Monstrulețul furiei” – pentru recunoașterea furiei și calmare.
- „Povestea lui Răbdărici” – despre controlul impulsurilor.
- „Alex și gândul zburător” – despre dificultăți de concentrare.
- „Eu sunt unic!” – despre acceptare și încredere în sine.
Gimnaziu (clasele V–VIII)
Obiective: organizarea temelor, prioritizarea, creșterea autonomiei, motivația.
Activități:
- Planificare și organizare:
- Fișe de organizare săptămânală cu coduri de culori.
- Jurnal de auto-monitorizare („Ce am reușit azi? Ce pot îmbunătăți?”).
- Jocuri cognitive (cu reguli):
- Memory, Dobble, Set, Uno (adaptat).
- Exerciții de logică și strategie în pereche sau grup mic.
- Scurt coaching individual:
- Stabilirea unui obiectiv SMART pe săptămână.
- Reflectarea la succes/eșec (Ce m-a ajutat? Ce m-a încurcat?).
- Dezvoltarea abilităților sociale:
- Jocuri de rol pentru comunicare și negociere.
- Fișe cu scenarii sociale („Ce aș putea face când…?”).
- Antrenarea atenției:
- Exerciții de scanare vizuală.
- Cronometre vizuale sau Time Timer pentru gestionarea timpului.
Schiță de lecție pentru gimnaziu
Durată: 40-45 minute
Tema: Organizarea temei pentru acasă și dezvoltarea atenției în sarcini școlare
1. Introducere (5 minute)
- Salut, verificare stare („Cum te simți azi?” – cu scurtă rotație pe roata emoțiilor)
- Fixarea obiectivului lecției: „Astăzi învățăm să organizăm temele pentru acasă în pași simpli și să ne concentrăm mai bine.”
2. Activitate de activare a atenției (7 minute)
- Joc scurt: „Simon spune” sau un exercițiu de atenție vizuală cu fișe colorate (ex: identifică rapid obiectele de o anumită culoare)
- Exercițiu de respirație profundă sau scurtă pauză activă (stretching, mișcare ușoară)
3. Prezentarea activității centrale (10-15 minute)
- Explicarea metodei de organizare a temei:
- Împărțirea temei în 3 pași (ex: citesc cerința, scriu ideile principale, rezolv exercițiile)
- Folosirea unei fișe vizuale cu pașii pentru temă
- Elevul planifică o temă reală pe această structură, cu ajutorul profesorului.
4. Exersare practică (10-12 minute)
- Elevul lucrează la tema planificată, folosind time timer vizual (ex: 10 minute de lucru)
- Profesorul oferă suport punctual, cu întrebări ghidate („Ce urmează să faci acum?”, „Cum știi că ai terminat acest pas?”)
5. Reflecție și încheiere (5 minute)
- Discuție scurtă: „Cum a fost să lucrezi în pași?”, „Ce te-a ajutat să rămâi concentrat?”
- Elevul notează (sau verbalizează) un lucru bun realizat și un punct de îmbunătățit pentru data viitoare
- Întărire pozitivă și stabilirea unui mic obiectiv pentru următoarea întâlnire
Liceu (clasele IX–XII)
Obiective: autonomie, autoreglare, planificare pe termen lung, relaționare.
Activități:
- Managementul timpului și al sarcinilor:
- Utilizarea agendei și a aplicațiilor digitale (ex: Google Calendar, Trello).
- Hărți mentale pentru teme și proiecte.
- Tehnici de învățare activă:
- Metoda Cornell pentru notițe.
- Tehnica Pomodoro pentru învățat.
- Gândire critică și autoreflecție:
- Jurnal pentru reflecții (ex: „Ce m-a făcut să pierd atenția azi?”).
- Analiza de situații conflictuale și rezolvări posibile.
- Ateliere de competențe socio-emoționale:
- Gestionarea stresului în examene.
- Recunoașterea și exprimarea asertivă a nevoilor.
- Coaching educațional personalizat:
- Setarea unui plan de obiective personale.
- Întâlniri regulate pentru monitorizare și feedback.
Schiță de plan de lecție pentru liceu
Durata: 50 minute
Tema: Strategii de gestionare a timpului și învățare activă
1. Introducere și stabilirea obiectivelor (5–7 minute)
- Salut și verificare stare (ex: „Ce ai realizat săptămâna aceasta?”)
- Formularea obiectivului lecției: „Astăzi învățăm să gestionăm timpul și să ne organizăm mai eficient temele și proiectele.”
2. Activitate de activare (10 minute)
- Discuție scurtă: „Ce metode ai încercat până acum pentru a-ți organiza temele?”
- Prezentarea unui model simplu de planificare (ex: agenda, harta mentală)
- Exercițiu rapid de prioritizare: elevul sortează pe un card sarcinile urgente și importante.
3. Activitate centrală: Planificare practică (20–25 minute)
- Elevul împarte o temă/proiect actual în pași mici, cu timpi estimați (folosind un planner sau aplicație digitală simplă)
- Se aplică tehnica Pomodoro (25 min de lucru + 5 min pauză) – explicată și exersată împreună
- Se stabilesc strategii de concentrare (ex: eliminarea distragerilor, pauze scurte de mișcare)
4. Reflecție și feedback (8–10 minute)
- Elevul descrie ce a învățat și ce îi este greu în gestionarea timpului
- Se oferă feedback pozitiv și se formulează împreună un obiectiv pentru următoarea sesiune
- Se notează în jurnalul de sprijin sau agendă obiectivul și pașii concreți
5. Încheiere (5 minute)
- Îndrumare pentru folosirea planului acasă și în timpul orelor
- Recapitulare scurtă a lecției
- Exercițiu scurt de relaxare sau respirație
Concluzii
Activitățile desfășurate în cabinetul de sprijin pentru copiii cu ADHD au un rol esențial în dezvoltarea autoreglării, a atenției și a comportamentului adaptativ. Prin desfășurarea de activități structurate, repetitive și predictibile, copilul învață să se orienteze mai bine în sarcină și să își organizeze comportamentul în pași clari, ușor de urmat. Instrumentele vizuale, precum cartonașele „STOP – GÂNDEȘTE – ACȚIONEAZĂ”, roata emoțiilor sau planșele de tip „pașii sarcinii”, facilitează conștientizarea propriilor reacții și susțin dezvoltarea controlului asupra impulsurilor.
Activitățile multisenzoriale, scurte și variate, mențin viu interesul copilului și contribuie la creșterea duratei de concentrare. Prin introducerea pauzelor de mișcare și a materialelor cu funcție senzorială, copilul își poate regla mai ușor nivelul de agitație sau hiperactivitate. De asemenea, activitățile cu componentă emoțională, cum ar fi utilizarea cutiei calmării sau a povestirilor terapeutice, oferă un cadru securizant pentru exprimarea trăirilor și învățarea unor reacții mai adaptate în situații dificile.
Pe măsură ce copilul avansează în vârstă, accentul se mută pe planificarea învățării, organizarea timpului și dezvoltarea autonomiei. Prin antrenarea funcțiilor executive afectate – cum ar fi inițierea sarcinii, menținerea efortului sau gestionarea timpului – copilul este sprijinit să dobândească abilități utile în viața școlară și personală.
Activitățile din cabinet nu sunt izolate, ci au un impact direct asupra comportamentului elevului în clasă, în familie și în relațiile cu ceilalți. Atmosfera de sprijin, bazată pe încurajare și întărire pozitivă, contribuie la menținerea motivației și la crearea unei imagini de sine pozitive. Prin joc, reflecție, modelare și activitate practică, copilul cu ADHD învață mai eficient decât prin simple explicații verbale. Activitatea desfășurată în cabinet devine astfel nu doar compensatorie, ci profund formativă.
Comentează