Stăteam de vorbă zilele trecute cu D, o fată de 15 ani, din clasa a 7-a. Vorbește mult, îi place să fie ascultată. În școală o vezi mereu cu o colega de mână și cu un puști mai mic, care încă nu am înțeles ce caută în relația asta. Toți trei vin la ora de sprijin încă din pauză și greu îi scot din clasă pe cei doi care nu au ce căuta acolo.
Când o prind pe D cu chef de vorbă îmi exersez cu ea ascultarea activă.
D: O să-ți spun o ciudățenie despre mine, dar să nu râzi.
Eu: Crezi că nu o să te iau în serios? Toți avem avem câte o curiozitate. Apreciez că ai curajul să vorbești despre tine.
D: Eu încă dorm cu un ursuleț de pluș.
Eu: Și crezi că asta e un semn de imaturitate?
D: pauză mai lungă
Eu: Mulțumesc pentru că mi-ai împărtășit asta.
(Abandonez retorica rogersiană pentru că am înțeles din tăcerea ei ca este nevoie să-i explic de ce nu este ceva de care să-și facă griji.)
Eu: Fiecare dintre noi are un lucru care îl ajută să se simtă mai bine. Nu e nimic greșit în asta și nu este un semn de imaturitate sau vreo problemă. De fapt, e un semn că știi de ce ai nevoie ca să te simți bine.
Nu numai copiii și adolescenții dorm cu animăluțul / animăluțele din pluș. O fac și adulții – vezi Mr. Bean și ursulețul său. Sunt mai multe motive pentru care dormim cu o jucărie preferată.
Un motiv ar fi obiceiul format din copilărie. Un urs cu valoare afectivă mare își găsește ușor un loc în pat.
Valoarea afectivă este mai mare dacă a fost primit cadou de la o persoană dragă sau cu ocazia unei zile speciale.
Ursulețul poate oferi un sentiment de liniște și siguranță, mai ales în perioade cu stres mai mare sau într-o perioadă de tranziție, cum este adolescența. Jucăria amintește de copilărie, când nu aveam nicio grijă.
Dacă materialul care acoperă ursulețul poate oferi senzații tactile liniștitoare, reconfortante, va ajuta la reducerea anxietății și la crearea unui spațiu sigur. Este mai ușor să adormi fără frici. Materialul plăcut la atingere ajută la gestionarea anxietății sau a singurătății.
În concluzie, dormitul cu un ursuleț de pluș nu este un semn de imaturitate și nici nu semnalează vreo problemă. Este doar o formă de auto-liniștire și, de cele mai multe ori, o expresie sănătoasă a nevoii de confort.
Când un elev dezvăluie ceva personal la ora de sprijin, este esențial să răspunzi cu empatie, încurajare și respect. Ascultă activ, validează curajul elevului, evită judecata, nu îi da sfaturi și normalizează dificultățile, dacă ies la iveală, fără a le banaliza.
Comentează