Sari la conținut

Astăzi

Sprijin cu Suflet Abonare

Ajutor! Am în clasă un copil cu autism (TSA)

De Cristian Păunică Actualizat: Timp de citire: 77 de minute

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afectează comunicarea, comportamentul și interacțiunea socială, necesitând sprijin personalizat.

Etichete: TSA

Capitolul IX. Colaborarea cu familia

Capitolul I | Capitolul II | Capitolul III | Capitolul IV | Capitolul V | Capitolul VI | Capitolul VII | Capitolul VIII | Capitolul IX | Capitolul X | Capitolul XI

Nimeni nu își cunoaște copilul mai bine decât părinții. Ei știu:

  • ce îl liniștește;
  • ce îl sperie;
  • cum începe, de obicei, o criză;
  • ce strategii funcționează acasă.

Profesorul aduce însă o perspectivă diferită. El observă copilul într-un grup de douăzeci și ceva de colegi, în situații sociale complexe și în contexte de învățare. Cele două perspective se completează. Cele mai bune rezultate apar atunci când familia și școala nu încearcă să demonstreze cine are dreptate, ci încearcă să înțeleagă împreună copilul.

Profesorul de sprijin și consilierul școlar

Atunci când există profesor de sprijin, colaborarea trebuie să fie continuă. Orele de sprijin nu ar trebui să funcționeze ca o lume paralelă. Dacă elevul învață la cabinet cum să ceară ajutor, aceeași strategie trebuie încurajată și la clasă. Dacă profesorul observă o dificultate nouă, aceasta poate deveni obiectiv în intervenția individuală.

La fel, consilierul școlar poate sprijini atât elevul, cât și profesorii și colegii de clasă în gestionarea situațiilor dificile. Cu cât comunicarea dintre specialiști este mai bună, cu atât mesajele primite de copil sunt mai coerente.

Planurile educaționale trebuie să fie instrumente de lucru

Profesorii privesc uneori adaptarea sau modificarea curriculară și PIP-ul ca pe niște documente birocratice. În realitate, ele ar trebui să răspundă la întrebări foarte concrete. Ce adaptări funcționează? Cum evaluăm progresul? Ce obiective urmărim în următoarele luni?

Dacă un profesor de la clasă citește planul și nu își poate da seama ce are de făcut la ora următoare, atunci documentul este prea vag. Un plan bun descrie comportamente observabile și măsuri care pot fi aplicate imediat.

Concluzii

Nici familia, nici profesorul și nici terapeutul nu pot reuși singuri. Educația incluzivă este un efort de echipă. Atunci când adulții comunică între ei și folosesc strategii coerente, copilul primește același mesaj în toate mediile în care trăiește. Iar aceasta este una dintre cele mai importante condiții pentru dezvoltarea lui.

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Categorii: Profesori de la clasă

Etichete: TSA

Scris de

Cristian Păunică

Cristian este cadru didactic cu experiență în psihopedagogie specială și în lucrul direct cu elevi care au cerințe educaționale speciale (CES), integrați în școala de masă.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.