Ajutor! Am în clasă un copil cu autism (TSA)

Capitolul VIII. Relațiile cu colegii, familia și echipa de sprijin

Capitolul I | Capitolul II | Capitolul III | Capitolul IV | Capitolul V | Capitolul VI | Capitolul VII | Capitolul VIII | Capitolul IX | Capitolul X | Capitolul XI

Dacă întrebați un profesor ce îl îngrijorează cel mai mult atunci când are în clasă un elev cu autism, răspunsurile sunt adesea legate de comportament sau de învățare. Dacă întrebați însă multe persoane autiste adulte ce le-a fost cel mai greu în școală, răspunsul este adesea altul. Nu matematica. Nu gramatica. Ci sentimentul că nu aparțineau grupului.

Pentru un copil cu TSA, școala nu este doar locul în care învață discipline școlare. Este locul în care învață, zi de zi, regulile nescrise ale relațiilor dintre oameni. Această învățare este mult mai solicitantă decât pare.

Prieteniile nu apar întotdeauna spontan

Profesorii observă adesea că un elev cu TSA preferă să stea singur în pauză. Prima concluzie este, uneori:

„Nu îl interesează ceilalți copii.”

Lucrurile sunt, de regulă, mai complicate. Mulți copii cu autism își doresc prieteni, dar nu știu întotdeauna cum să înceapă o conversație, cum să intre într-un joc deja început sau cum să interpreteze regulile nescrise ale grupului.

Imaginați-vă că ați ajunge într-o țară a cărei limbă nu o cunoașteți. Probabil ați evita conversațiile nu pentru că nu vă plac oamenii, ci pentru că nu sunteți sigur cum trebuie să vă comportați. Pentru mulți copii cu TSA, situațiile sociale seamănă foarte mult cu această experiență.

Regulile sociale trebuie explicate

Majoritatea copiilor învață regulile sociale observându-i pe ceilalți. Elevii cu autism au nevoie adesea de explicații mult mai explicite. De exemplu:

• cum intri într-o conversație;
• cum ceri voie să participi la un joc;
• cum observi că cineva dorește să încheie discuția;
• ce înseamnă spațiul personal;
• cum formulezi un refuz politicos.

Aceste lucruri pot părea evidente pentru profesor. Pentru un copil autist ele reprezintă conținut de învățare.

Nu transformați fiecare greșeală socială într-o lecție publică

Uneori profesorul îi spune elevului, în fața întregii clase:

„De ce ai făcut asta?”

„Nu vezi că deranjezi?”

„Spune-le colegilor ce ai greșit.”

Intenția este bună. Rezultatul este, de multe ori, opusul. Copilul devine anxios, se blochează și învață că orice greșeală socială va fi discutată în public. Este mult mai eficient ca astfel de conversații să aibă loc individual, într-un moment liniștit. Scopul nu este rușinarea copilului, ci înțelegerea situației și găsirea unei alternative pentru viitor.

Colegii sunt o resursă educațională

Profesorii încearcă uneori să rezolve singuri toate dificultățile sociale ale elevului autist. În realitate, colegii pot deveni cei mai importanți parteneri. Numeroase studii arată că intervențiile mediate de colegi sunt printre cele mai eficiente modalități de dezvoltare a participării sociale în școala incluzivă. Aceasta nu înseamnă că elevii trebuie transformați în terapeuți. Înseamnă doar că profesorul poate crea contexte în care colaborarea apare firesc. De exemplu:

• activități în perechi;
• echipe mici, stabile;
• sarcini cu roluri clar definite;
• jocuri de cooperare.

În aceste condiții, relațiile se construiesc mult mai ușor decât în situațiile complet nestructurate.

Sistemul „buddy”

Una dintre cele mai eficiente măsuri este alegerea unui coleg de sprijin. În literatura internațională această strategie este cunoscută sub denumirea de buddy system. Nu este vorba despre un elev care îl supraveghează permanent pe colegul autist. Rolul lui este mult mai simplu. Îl poate ajuta:

• să găsească sala potrivită;
• să înțeleagă schimbările de program;
• să intre într-o activitate de grup;
• să aibă un partener în pauză.

Ideal este ca acest coleg să fie ales dintre copiii care au deja un status bun în colectiv, care manifestă empatie și responsabilitate. În multe cazuri, o astfel de relație reduce considerabil riscul de izolare socială.

Bullyingul nu este o excepție

Din păcate, elevii cu autism sunt victime ale bullyingului mult mai frecvent decât colegii lor. Există mai multe motive. Unii interpretează foarte literal glumele și ironiile. Alții reacționează intens atunci când sunt provocați. Unii nu își dau seama imediat că au fost luați în râs. Toate acestea îi pot transforma în ținte ușoare.

Profesorii trebuie să fie atenți mai ales în locurile unde supravegherea este redusă:

• în pauze;
• în curtea școlii;
• în vestiare;
• în grupurile online ale clasei;
• pe drumul spre casă.

Foarte multe situații de bullying nu au loc în timpul orei.

Educați întreaga clasă

Incluziunea nu înseamnă doar adaptarea elevului cu CES. Înseamnă și pregătirea colegilor. Desigur, acest lucru trebuie făcut cu acordul familiei și respectând confidențialitatea. Dar discuțiile despre diversitate, empatie și modurile diferite în care oamenii comunică sunt utile pentru toată clasa. Mesajul nu este:

„Aveți grijă de el pentru că este bolnav.”

Ci:

„Oamenii sunt diferiți. Unii înțeleg mai greu glumele, alții sunt sensibili la zgomot, alții au nevoie de mai mult timp pentru a răspunde. Toți avem dreptul să fim tratați cu respect.”

Această perspectivă reduce stigmatizarea și normalizează diferențele dintre copii.

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11