Tulburările specifice de învățare (TSI) reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale dificultăților școlare. Ele afectează în special citirea, coordonarea, scrierea și calculul matematic și apar la copii cu inteligență normală sau peste medie, care întâmpină însă obstacole în dobândirea acestor abilități de bază. Pentru cadrele didactice, înțelegerea acestor tulburări este esențială, deoarece intervenția timpurie și strategiile educaționale adaptate pot face diferența în parcursul școlar al elevilor.
Ce sunt tulburările specifice de învățare?
Manualele de diagnostic definesc tulburarea specifică de învățare ca o dificultate persistentă și semnificativă în citire, coordonare, scriere sau calcul, care nu poate fi explicată prin deficit intelectual, lipsa accesului la educație sau probleme senzoriale. Termenul „specific” arată că dificultatea este focalizată pe o anumită abilitate școlară, nu generalizată la toate ariile cognitive.
Exemple de tulburări specifice de învățare:
- Dislexia – dificultăți în citirea fluentă și în înțelegerea textului.
- Disgrafia – scris dezordonat, lent, cu greșeli.
- Discalculia – dificultăți în efectuarea calculelor, recunoașterea numerelor sau de învățare a raționamentelor matematice.
- Dispraxia (tulburarea de coordonare motorie) – probleme în planificarea și executarea mișcărilor, cu impact asupra scrisului și a activităților școlare practice.
Un copil poate prezenta dificultăți într-un singur domeniu sau în mai multe, caz în care vorbim de tulburări mixte de abilități școlare.
Un copil cu dislexie are dificultăți mai mari sau mai mici și la calcule aritmetice, înțelegerea textului problemelor și la scris.
Cum recunoaștem un copil cu TSI?
La ore, cadrele didactice pot observa un ritm de citire lent, ezitări frecvente, scris dezordonat sau greșeli repetate de ortografie sau gramaticale, dificultăți persistente la efectuarea calculelor și tendința copilului de a evita activitățile care implică citire, scriere sau matematică. De asemenea, este vizibilă o discrepanța între inteligența generală a copilului și performanțele sale școlare. Este vizibilă o oboseală mai mare pentru că un elev cu tulburări specifice de învățare depune un efort considerabil mai mare la școală și acasă la teme. Există și situații când elevul dezvoltă anumite strategii de compensare, reușind să folosească alte părți ale creierului pentru citit și înțelegerea textelor sau a numerelor. Șuntarea ariilor afectate din creier, care funcționează altfel decât la un copil normal are însă un cost, lentoare, efort și oboseală mai mare. Vorbim în acest caz de tulburări de învățare compensate.
Observarea acestor semne și raportarea către profesorul de sprijin sunt esențiale pentru intervenția timpurie.
Rolul cadrelor didactice
Rolul cadrelor didactice este să identifice semnele tulburărilor de învățare și să ofere sprijin adaptat. Profesorii pot adapta sarcinile și evaluările, pot încuraja utilizarea instrumentelor digitale și pot recunoaște efortul copilului, nu doar rezultatele finale. Colaborarea cu profesorul de sprijin și cu părinții este esențială și permite elaborarea unor adaptări curriculare, a unui plan de intervenție personalizat și a unui plan educațional personalizat (PEP) care să răspundă nevoilor specifice ale fiecărui elev.
Strategii educaționale utile în clasă pentru TSI
Strategiile educaționale eficiente includ fragmentarea sarcinilor în pași clari, utilizarea materialelor vizuale, implicarea multisenzorială prin combinarea văzului, auzului și mișcării, precum și oferirea de alternative la evaluările tradiționale, cum ar fi proiectele sau prezentările orale. Crearea unui climat de înțelegere și acceptare în clasă ajută la prevenirea stigmatizării și la dezvoltarea încrederii în sine a copilului.
Concluzii
Tulburările specifice de învățare nu dispar de la sine, sunt persistente și durează întreaga viață. Cu sprijin adaptat și intervenții potrivite, elevii pot progresa și își pot valorifica potențialul. Profesorul are un rol esențial în observarea semnelor timpurii, oferirea de adaptări și colaborarea cu familia și specialiștii. O școală incluzivă se construiește prin înțelegere, răbdare și metode flexibile, iar fiecare cadru didactic poate contribui la succesul elevilor cu TSI.
Comentează