Tulburările din spectrul autist (TSA) reprezintă o provocare reală pentru școala de azi, dar și o oportunitate de a învăța cum să construim un mediu educațional mai incluziv. Tot mai mulți profesori au în clase elevi diagnosticați cu TSA și, uneori, lipsa de informații sau experiență face ca relația dintre cadrul didactic și elev să fie mai dificilă. Înțelegerea corectă a autismului și aplicarea unor strategii adaptate pot transforma experiența școlară pentru toți copiii.
Ce înseamnă TSA?
Autismul nu este o boală, ci o tulburare de dezvoltare neurobiologică ce afectează comunicarea, interacțiunea socială și comportamentul. Spectrul este foarte larg: unii copii au dificultăți severe, cu vorbire întârziată sau absentă, alții au inteligență peste medie, dar întâmpină probleme în a înțelege regulile sociale. Tocmai de aceea, fiecare elev cu TSA este unic și necesită o abordare personalizată.
În sala de clasă, aceste particularități se pot traduce prin: dificultăți de a înțelege instrucțiuni complexe, sensibilitate la zgomot sau lumină, rigiditate față de schimbări și preferință pentru rutine stricte. Unii elevi pot manifesta comportamente repetitive, cum ar fi fluturatul mâinilor sau aranjarea obsesivă a obiectelor. Toate acestea nu sunt „obrăznicii” sau „sfidări”, ci manifestări ale felului în care copilul percepe lumea.
De ce este important ca profesorii să înțeleagă TSA?
Profesorul este adesea primul adult din afara familiei care petrece mult timp cu copilul. Modul în care reacționează cadrul didactic poate influența enorm integrarea elevului în colectiv. Dacă profesorul înțelege că elevul nu refuză intenționat să colaboreze, ci are nevoie de mai mult sprijin pentru a înțelege situațiile sociale și sarcinile academice, atunci se creează un climat pozitiv și predictibil.
În lipsa unei abordări adaptate, elevii cu TSA pot deveni marginalizați, excluși sau etichetați drept „dificili”. În schimb, cu sprijin adecvat, acești copii pot progresa semnificativ și pot aduce contribuții valoroase în grup.
Cum recunoaștem manifestările TSA în clasă?
Profesorii observă de multe ori semne precum: lipsa contactului vizual, dificultăți de a iniția conversații, răspunsuri rigide, atașament puternic față de anumite obiecte sau rutine, reacții intense la zgomote sau schimbări de program. În plus, unii elevi pot avea abilități surprinzătoare în domenii restrânse – de exemplu, matematică, muzică sau memorarea detaliilor.
Este important ca profesorul să raporteze aceste aspecte observate părinților și să colaboreze cu specialiștii (profesor de sprijin, terapeut), pentru a ajusta cerințele educaționale.
Strategii pentru profesori în lucrul cu elevii cu TSA
Adaptarea lecțiilor și a mediului educațional nu înseamnă neapărat schimbări radicale, ci mai ales claritate și structură. Elevii cu TSA beneficiază enorm atunci când profesorul aplică câteva principii simple:
- Instrucțiuni clare și vizuale. Un elev cu autism poate înțelege mai bine sarcina dacă primește sprijin vizual – pictograme, scheme, pași scriși pe tablă.
- Rutine stabile. Copiii cu TSA se simt în siguranță când programul este previzibil. Anunțarea din timp a schimbărilor (de exemplu, o excursie sau mutarea orei) reduce anxietatea.
- Pauze senzoriale. Unii elevi devin agitați în medii zgomotoase sau aglomerate. Posibilitatea de a lua o scurtă pauză într-un colț liniștit al clasei poate preveni crizele.
- Împărțirea sarcinilor în etape mici. În loc de „scrie un eseu”, este mai eficient să îi oferi mai mulți pași de parcurs eventual vizual): alege tema, notează ideile, scrie introducerea, dezvoltă paragrafele.
- Laudă și întărire pozitivă. Elevii cu TSA reacționează mai bine la recunoașterea efortului decât la sancțiuni.
Aceste strategii nu sunt utile doar pentru copiii cu TSA, ci fac lecția mai clară pentru întreaga clasă.
Gestionarea interacțiunilor sociale
Un aspect sensibil este integrarea socială. Mulți copii cu TSA sunt marginalizați de colegi pentru că se comportă „altfel”. Profesorii pot încuraja acceptarea prin discuții despre diversitate și prin activități de grup unde elevul cu TSA poate contribui după posibilitățile sale.
De exemplu, dacă un copil are o memorie vizuală foarte bună, poate fi responsabil să noteze pe tablă informațiile principale. Astfel, colegii îl văd ca pe un membru valoros al echipei.
Colaborarea cu familia și specialiștii
Niciun profesor nu poate gestiona singur provocările TSA. Este esențială colaborarea cu părinții, care cunosc cel mai bine nevoile copilului, și cu specialiștii – profesor de sprijin și terapeut. Un plan de intervenție personalizat (PIP) este instrumentul care aliniază eforturile tuturor și oferă un cadru clar. Profesorul are rolul de a aplica adaptările educaționale la clasă și de a oferi feedback constant.
Mituri despre TSA pe care profesorii trebuie să le evite
Există numeroase prejudecăți care pot afecta modul în care un cadru didactic privește un elev cu TSA. Un mit frecvent este că acești copii „nu vor să se integreze” sau „evită oamenii”. În realitate, majoritatea își doresc prietenii, dar nu știu cum să inițieze sau să mențină relații. Un alt mit este că autismul înseamnă o inteligență scșzută. De fapt, spectrul este extrem de variat: unii elevi au întârzieri cognitive, alții au abilități deosebite.
Profesorul care renunță la prejudecăți și privește fiecare elev ca pe o persoană unică are șanse mai mari să creeze un mediu educațional echitabil.
Provocări reale pentru profesori
Este adevărat că lucrul cu un elev cu TSA presupune mai multă răbdare și uneori efort suplimentar. Clasele sunt numeroase, programele încărcate, iar resursele limitate. Totuși, cu sprijinul școlii și cu formare continuă, cadrele didactice pot transforma aceste dificultăți în experiențe valoroase. Este important ca profesorii să ceară sprijin atunci când simt că nu reușesc singuri și să colaboreze în echipă.
Concluzie
TSA nu este o barieră de netrecut, ci o realitate a diversității umane. Pentru profesori, înțelegerea și adaptarea sunt pași esențiali spre o educație incluzivă. Elevii cu TSA au potențial, au talente și pot aduce contribuții surprinzătoare atunci când primesc sprijinul de care au nevoie. Rolul cadrului didactic este esențial: de la modul în care structurează lecția până la felul în care cultivă acceptarea în clasă.
Un copil cu TSA nu trebuie privit ca o problemă, ci ca o oportunitate de a învăța împreună despre diversitate, empatie și răbdare. Profesorii care aleg să vadă dincolo de dificultăți și să sprijine pot schimba radical destinul acestor elevi.
Comentează