În contextul unei educații incluzive și centrate pe elev sprijinul / suportul psihopedagogic joacă un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a copiilor, mai ales a celor cu cerințe educaționale speciale (CES). Acest tip de intervenție urmărește nu doar progresul academic, ci și echilibrul emoțional, dezvoltarea abilităților sociale și dezvoltarea personală a fiecărui copil.
Ce este sprijinul psihopedagogic?
Sprijinul psihopedagogic reprezintă totalitatea activităților educative, de consiliere și intervenție care ajută elevii să facă față provocărilor legate de învățare, adaptare și integrare școlară. Acest sprijin este oferit în școala incluzivă de profesorii de sprijin.
Sprijinul pedagogic este oferit în România doar elevilor care au obținut un „certificat CES„, adică un certificat de orientare școlară și profesională, după depunerea unui dosar la CMBRAE / CJRAE. Se estimează că cca. 10% dintre elevi au nevoie de o formă de sprijin, dar fără certificat nu pot beneficia de acest drept.
Obiectivele sprijinului psihopedagogic
Printre obiectivele activităților de sprijin se numără:
- Sprijinirea integrării în colectivul de elevi și prevenirea izolării elevului cu CES
- Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale
- Stimularea motivației pentru învățare
- Reducerea anxietății școlare și a comportamentelor problematice
- Adaptarea strategiilor de învățare la nevoile individuale
- Îmbunătățirea relației elev-profesor și elev-colegi
- Recuperarea sau compensarea deficiențelor cognitive, senzoriale, motorii sau de limbaj
- Dezvoltarea funcțiilor psihice implicate în învățare (atenție, memorie, gândire, orientare spațială etc.)
- Îmbunătățirea capacității de comunicare și relaționare
- Formarea deprinderilor de autonomie personală și socială
Terapia educațională complexă și integrată
Terapia educațională complexă și integrată este un sprijin psihopedagogic personalizat, în grup sau individual, pentru elevii cu cerințe educaționale speciale.
În contextul educației incluzive, elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) au nevoie de sprijin diferențiat, adaptat particularităților lor cognitive, emoționale, sociale și comportamentale. Una dintre cele mai eficiente forme de intervenție este terapia educațională complexă și integrată, un proces care combină metode educaționale, psihopedagogice și terapeutice pentru a susține dezvoltarea armonioasă a copilului.
Terapia educațională complexă și integrată este o intervenție multidisciplinară, realizată în școală, de către profesorul de sprijin, care are ca scop corectarea, compensarea și dezvoltarea funcțiilor deficitare ale copilului, pentru a-i facilita progresul școlar și integrarea socială.
Această terapie nu înseamnă doar activități de învățare, ci include și sprijin pentru dezvoltarea limbajului, a comportamentului, a motricității și a relațiilor interpersonale.
Intervenția în terapia educațională complexă și integrată ar trebui să se realizeze de profesorul itinerant și de sprijin în colaborare cu un psiholog școlar, logoped, consilier, kinetoterapeut, asistent social, terapeut ABA, terapeut ocupațional și psihoterapeut. În realitate se realizează în cel mai fericit caz doar cu profesorul de la clasă din motive care nu fac scopul acestui articol.
Activitatea se desfășoară individual sau în grupuri mici, pe baza unui Plan de intervenție personalizat (PIP).
Exemple de activități care se desfășoară la ora de sprijin
Fără a fi o listă exhaustivă, la ora de sprijin, profesorul itinerant și de sprijin desfășoară următoarele activități:
- Evaluarea inițială și continuă: Intervenția pornește de la cunoașterea profundă a elevului: nivelul cognitiv, stilul de învățare, dificultățile emoționale sau comportamentale. Se folosesc instrumente precum observarea sistematică, interviul, chestionarele, testele psihopedagogice.
- Stimulare cognitivă
- jocuri de asociere logică
- labirinturi, puzzle-uri, activități de clasificare
- exerciții de memorie vizuală și auditivă
- Activități logopedice și de stimulare a limbajului
- exerciții de articulare, respirație, ritm și vocabular
- jocuri de completare, numire, povestire după imagini
- Dezvoltarea motricității fine și grosiere
- trasare, decupare, modelaj, pictură cu degetele
- exerciții de coordonare mână-ochi și orientare spațială
- Jocuri de rol și dramatizări
- învățarea regulilor sociale și emoțiilor
- exersarea comportamentelor adecvate în diverse situații
- Tehnici de autoreglare emoțională
- respirație ghidată, povești terapeutice, semaforul emoțiilor
- utilizarea cardurilor de emoții sau jurnale vizuale
- Intervenții pentru autonomie
- rutine zilnice (îmbrăcare, alimentație, igienă)
- inițierea și menținerea conversațiilor, solicitarea ajutorului
Terapia educațională complexă și integrată nu este izolată de curriculumul școlar. Dimpotrivă, ea susține participarea activă a elevului la orele de curs, prin adaptări și intervenții complementare. Din această cauză este important ca profesorii de la clasă să colaboreze constant cu profesorul de sprijin, părinții să fie informați, implicați și sprijiniți pentru continuarea exercițiilor acasă sau pentru oferirea copilului terapiile de care are nevoie. Este necesară o monitorizare periodică și o ajustare a intervenției în funcție de progresul copilului.
Terapia educațională complexă și integrată este una dintre cele mai eficiente soluții pentru sprijinirea elevilor cu CES. Printr-o abordare personalizată, interdisciplinară și colaborativă, această intervenție oferă copilului nu doar o șansă la învățare, ci o cale spre autonomie, echilibru emoțional și apartenență. Este o investiție în potențialul fiecărui copil de a reuși – în școală și în viață.
Alte documente și activități realizate de profesorul itinerant și de sprijin
Planul de intervenție personalizat (PIP)
În colaborare cu părinții și cu profesorii de la clasă profesorul de sprijin realizeaza un PIP pentru fiecare elev cu CES. PIP este un instrument esențial care ghidează intervenția, stabilind obiective clare, metode și strategii adaptate nevoilor copilului. Este revizuit periodic.
Adaptarea materialelor didactice și a metodelor de predare
Elevii cu dificultăți de învățare pot beneficia de texte simplificate, fișe vizuale, instrucțiuni pas cu pas, activități practice sau materiale multisenzoriale.
Adaptările curriculare
Adaptarea curriculară este un proces esențial în educația incluzivă, care constă în modificarea conținutului, metodelor, materialelor sau cerințelor de învățare, astfel încât elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) să poată participa și progresa în activitățile școlare, alături de colegii lor.
Adaptarea curriculară presupune ajustarea curriculumului național pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor cu dificultăți de învățare, dizabilități, întârzieri în dezvoltare sau tulburări de comportament.
Ea nu presupune o scădere a valorii educaționale, ci o reformulare a modului în care sunt predate și evaluate competențele.
Adaptarea curriculară asigurarea un acces echitabil la învățare, reduce barierele în procesul educațional, crește șansele de integrare și participare activă a elevilor cu CES la ore și valorizează progresul individual, nu doar cel al standard.
Adaptarea curriculumului înseamnă adaptarea conținuturilor prin simplificare (ex: texte mai scurte, cu vocabular accesibil), reducerea cantității (ex: mai puține exerciții, dar relevante), selectarea esențialului (concepte-cheie în loc de detalii complexe).
Adaptarea metodelor și materialelor presupune folosirea / introducerea materialelor vizuale, tactile, audio, a metodelor multisenzoriale, organizarea activităților pe pași mici, utilizarea jocurilor didactice și a învățării prin mișcare, suport permanent sau ocazional din partea profesorului de sprijin.
Adaptarea evaluării presupune de obicei o evaluare orală în locul celei scrise, acordarea unui timp suplimentar la teste, itemi mai simpli evaluați în funcție de progresul individual și efortul depus, feedback pozitiv și motivant.
Adaptarea curriculară se aplică doar elevilor cu CES (cu certificat de orientare școlară). Adaptarea nu înseamnă o „scutire”, ci o modificare echitabilă a cerințelor. Evaluarea adaptată nu se face fără acordul sau implicarea părinților și fără o evaluare inițială.
Rolul profesorului de sprijin
Profesorul de sprijin are un rol esențial în integrarea și sprijinirea elevilor cu cerințe educaționale speciale în școlile de masă. Activitatea sa presupune evaluarea nevoilor individuale ale elevului, colaborarea cu părinții, profesorii de la clasă și alți specialiști, precum și elaborarea și aplicarea unui plan educațional individualizat adaptat posibilităților copilului.
Profesorul de sprijin lucrează fie individual, fie în grupuri restrânse cu elevii, oferindu-le explicații suplimentare, materiale adaptate, sprijin emoțional și strategii de învățare personalizate. El participă activ la adaptarea conținutului didactic astfel încât elevii cu dificultăți să poată înțelege și învăța în ritmul lor propriu. De asemenea, monitorizează constant progresul elevului, ajustează intervenția educațională și contribuie la dezvoltarea autonomiei personale, sociale și academice a acestuia. Prin întreaga sa activitate, profesorul de sprijin creează punți între copil, clasă, familie și comunitate, facilitând integrarea și succesul școlar al elevului cu CES.
Concluzii
Sprijinul psihopedagogic este o intervenție esențială în școala modernă. Nu este un privilegiu, ci un drept al fiecărui copil de a învăța în ritmul propriu, în siguranță emoțională și cu șanse reale de reușită. Prin implicare, empatie și instrumente potrivite, fiecare copil poate crește, învăța și deveni cea mai bună versiune a sa.
Comentează