Articolul explorează parcursul dezvoltării literației, de la stadiul emergent până la literația funcțională, evidențiind importanța fiecărei etape în formarea competențelor de citire și scriere. Sunt analizate strategiile educaționale adaptate pentru copiii cu dificultăți de învățare, precum dislexia sau TSI, și rolul intervențiilor timpurii. Accentul cade pe literație ca proces continuu, esențial pentru incluziunea educațională și autonomia personală.
Literația ca proces evolutiv
Literația este mult mai mult decât abilitatea de a citi și scrie. Este un proces complex, gradual și profund uman, care începe cu primele interacțiuni ale copilului cu limbajul și se dezvoltă pe tot parcursul vieții. De la literația emergentă – acea etapă timpurie în care copilul explorează sunetele, simbolurile și sensurile – până la literația funcțională, care presupune utilizarea competentă a limbajului scris în contexte reale, fiecare etapă având un rol esențial în formarea unei persoane autonome, capabilă să înțeleagă, să comunice și să participe activ în societate.
În contextul educației incluzive, înțelegerea acestui parcurs devine vitală. Copiii cu dificultăți de învățare, precum dislexia, TSI sau ADHD, nu urmează întotdeauna traseul standard al dezvoltării literației. Tocmai de aceea, este necesar să privim literația nu ca un obiectiv unic, ci ca o succesiune de competențe care pot fi cultivate, adaptate și susținute prin intervenții personalizate, multisenzoriale și colaborative.
Această abordare evolutivă ne permite să identificăm mai devreme semnele de risc, să intervenim eficient și să construim un mediu educațional în care fiecare copil are șansa de a deveni un cititor funcțional – nu doar în sens academic, ci și în sensul profund al participării active la viața comunității. De la primele jocuri de sunete și litere, până la înțelegerea unui orar, completarea unui formular sau redactarea unui mesaj digital, literația este puntea dintre învățare și viață.
Literația emergentă – începutul natural al procesului
Literația emergentă reprezintă etapa timpurie în care copiii încep să interacționeze cu limbajul scris, chiar înainte de a învăța formal să citească și să scrie. Este o perioadă esențială, în care se formează bazele neurocognitive ale literației, prin joc, explorare și expunere la stimuli verbali și vizuali. În această fază, copiii își dezvoltă conștientizarea fonologică, recunosc literele, înțeleg sensul imaginilor din cărți și încep să imite scrisul, chiar dacă nu cunosc încă convențiile ortografice.
Această etapă nu este doar un precursor al literației formale, ci un indicator valoros al dezvoltării limbajului și al potențialelor dificultăți de învățare. Pentru copiii cu dislexie, TSI sau alte tulburări de dezvoltare, literația emergentă oferă oportunitatea de a interveni devreme, cu strategii adaptate și suport multisenzorial. Activitățile precum jocurile de rimă, cititul interactiv, manipularea literelor tactile sau desenarea cuvintelelor sunt exemple eficiente care pot stimula interesul și încrederea copilului în propriile capacități.
Într-un mediu educațional incluziv, literația emergentă trebuie valorizată și cultivată cu grijă (Marie Clay, 1966). Ea nu se referă doar la „pregătirea pentru școală”, ci la construirea unei relații pozitive cu limbajul, la dezvoltarea curiozității și la formarea unei identități de învățăcel. Prin observare atentă și intervenții personalizate, educatorii și părinții pot transforma această etapă într-un fundament solid pentru literația formală și, ulterior, pentru literația funcțională.
Literația formală – instruirea sistematică
După etapa exploratorie a literației emergente, copilul intră în faza de literație formală, în care cititul și scrisul devin obiecte explicite de învățare. Această etapă presupune instruirea sistematică, ghidată de cadre didactice, în care se dezvoltă competențe precum decodarea fonemelor, recunoașterea cuvintelor, fluența lecturii, înțelegerea textului și exprimarea scrisă coerentă. Este momentul în care literația se transformă din joc în abilitate academică, iar sprijinul pedagogic devine esențial.
Pentru copiii cu dificultăți de învățare, această etapă poate fi provocatoare. Dislexia, TSI sau tulburările de atenție pot afecta ritmul de învățare, capacitatea de memorare sau înțelegerea regulilor ortografice. De aceea, instruirea trebuie să fie diferențiată, multisenzorială și adaptată nevoilor individuale. Metode precum Orton-Gillingham, Barton sau abordările vizual-kinestezice oferă structuri clare, repetabile și accesibile pentru învățarea cititului și scrisului.
Literația formală nu înseamnă doar predarea tehnică a literelor și cuvintelor, ci și cultivarea unei relații pozitive cu textul. Prin activități interactive, jocuri de cuvinte, texte adaptate și exerciții de înțelegere, elevii pot dobândi încredere în propriile abilități și pot depăși barierele cognitive sau emoționale. Este esențial ca această etapă să fie susținută de evaluări formative, feedback constructiv și colaborare între profesori, părinți și specialiști.
Într-un cadru incluziv, literația formală devine o punte între potențial și performanță. Cu sprijinul potrivit, fiecare copil poate învăța să citească și să scrie, nu doar pentru a răspunde cerințelor școlare, ci pentru a se exprima, a înțelege lumea și a-și construi propria voce.
Literația funcțională – aplicarea în viața reală
Literația funcțională reprezintă capacitatea de a utiliza cititul și scrisul în mod eficient pentru a îndeplini sarcini cotidiene, a înțelege informații relevante și a participa activ în societate. Este etapa în care literația depășește granițele școlare și devine un instrument practic: citirea unui orar, completarea unui formular, înțelegerea instrucțiunilor, redactarea unui mesaj sau navigarea pe o platformă digitală.
Pentru elevii cu dificultăți de învățare, literația funcțională este adesea o provocare, dar și o oportunitate. Dacă literația formală nu este consolidată prin aplicabilitate, riscul de excluziune socială și dependență crește. De aceea, este esențial ca procesul educațional să includă activități care dezvoltă competențe funcționale, adaptate nivelului de înțelegere și ritmului fiecărui copil.
Într-un cadru incluziv, literația funcțională se construiește prin expunere la contexte reale, materiale autentice și sarcini semnificative. Exemplele includ:
- Citirea etichetelor alimentare pentru a identifica alergeni sau ingrediente.
- Completarea unui chestionar simplificat pentru o activitate școlară.
- Scrierea unui mesaj către colegi sau profesori.
- Navigarea pe o platformă educațională cu suport vizual și verbal.
Aceste activități nu doar că dezvoltă abilități de literație, ci și încrederea, autonomia și capacitatea de a lua decizii. În plus, ele pot fi integrate ușor în curriculum prin proiecte interdisciplinare, jocuri de rol, fișe de lucru adaptate sau resurse digitale precum Wordwall.
Literația funcțională este, în esență, puntea dintre învățare și viață. Ea transformă cunoștințele în competențe, iar competențele în participare activă. Pentru copiii cu dislexie, TSI sau alte dificultăți, dezvoltarea literației funcționale este un pas crucial spre incluziune și demnitate educațională.
Literația ca proces continuu și incluziv
Literația nu este un obiectiv care se atinge și se încheie, ci un proces dinamic, care se dezvoltă pe tot parcursul vieții. De la primele interacțiuni cu limbajul în copilărie, până la utilizarea critică și creativă a textului în viața adultă, literația evoluează odată cu nevoile, experiențele și contextul social al fiecărui individ. În educație, această perspectivă ne obligă să privim literația nu ca o simplă competență tehnică, ci ca o formă de participare, autonomie și incluziune.
Pentru copiii cu dificultăți de învățare – dislexie, TSI, ADHD – literația trebuie abordată ca un proces flexibil, adaptabil și susținut în mod constant. Nu toți elevii urmează același traseu, iar ritmul, stilul cognitiv și nevoile individuale cer intervenții diferențiate. Literația continuă în afara orelor de limba română: în matematică, în științe, în educația civică, în interacțiunile digitale. De aceea, strategiile de sprijin trebuie integrate în toate domeniile, nu doar în predarea cititului și scrisului.
Incluziunea educațională presupune recunoașterea diversității în dezvoltarea literației. Unii copii pot avea nevoie de suport vizual, alții de repetiție verbală, alții de mediere emoțională. Prin colaborare între profesori, părinți și specialiști, prin utilizarea de resurse accesibile și prin evaluări formative, literația poate deveni un proces în care fiecare copil are șansa de a reuși. Nu este vorba doar de a învăța să citească, ci de a învăța să înțeleagă, să se exprime și să se conecteze cu lumea.
Într-o școală incluzivă, literația este un drept, nu un privilegiu. Este un drum care începe devreme, continuă constant și se adaptează mereu. Cu empatie, rigoare și creativitate, putem transforma literația într-un instrument de echitate și dezvoltare personală.
Concluzii
Literația este un proces evolutiv, care începe devreme și se dezvoltă continuu, adaptându-se nevoilor și contextelor fiecărui copil. De la literația emergentă, care pune bazele înțelegerii limbajului scris, la literația formală, care structurează învățarea cititului și scrisului, și până la literația funcțională, care transformă aceste abilități în instrumente de viață, fiecare etapă are un rol esențial în formarea unei persoane autonome și incluse social.
Pentru copiii cu dificultăți de învățare, acest parcurs nu este liniar, ci necesită sprijin personalizat, empatie și intervenții diferențiate. Literația nu trebuie privită ca o simplă competență academică, ci ca un drept educațional fundamental, care permite fiecărui copil să se exprime, să înțeleagă lumea și să participe activ la viața comunității.
Prin colaborare între profesori, părinți și specialiști, prin utilizarea de metode multisenzoriale și resurse accesibile, putem transforma literația într-un proces incluziv, continuu și cu adevărat transformator.
Comentează