Dificultățile de citire și scriere specifice dislexiei influențează semnificativ parcursul școlar al elevului, în special în ciclul primar, când litera, cuvântul și propoziția devin instrumente-cheie ale învățării. În acest context, intervenția timpurie și sistematică, desfășurată în cabinetul de sprijin pentru un elev cu dislexie, joacă un rol esențial în reducerea decalajelor și în construirea încrederii copilului în propriile forțe.
Planul de intervenție personalizat (PIP) reprezintă un instrument central în activitatea profesorului de sprijin, oferind o structură clară pentru stabilirea obiectivelor, organizarea activităților și monitorizarea progresului. Elaborarea acestuia necesită o înțelegere nu doar a dificultăților specifice ale elevului, ci și a modului în care acestea pot fi abordate prin metode educaționale adaptate, multisenzoriale și motivaționale.
În acest articol, propun structura unui plan terapeutic destinat elevului cu dislexie aflat în clasele primare, în primul an de intervenție, ilustrând principiile de bază, competențele urmărite și tipurile de activități relevante pentru un progres durabil și echilibrat.
Structura unui plan terapeutic pentru dislexie în învățământul primar
Un plan terapeutic pentru un elev cu dislexie, în cadrul cabinetului de sprijin, pe durata primului an școlar de intervenție, trebuie să vizeze dezvoltarea abilităților de bază în citire, scriere și înțelegere a limbajului, prin metode multisenzoriale. Iată un model structurat pe obiective anuale, defalcat pe competențe, activități, instrumente și evaluare.
Durata: un an școlar (septembrie – iunie)
Elev: Clasa II-a sau a III-a
Cadru: Cabinet de sprijin, activități individuale și în grup mic
Frecvență recomandată: 2–3 ședințe/săptămână x 50 min.
Obiectivul general: îmbunătățirea abilităților de recunoaștere a literelor, decodare fonologică, citire fluentă și comprehensiune, prin intervenție educațională specializată, adaptată ritmului de învățare individual.
Obiective pe termen scurt (1–3 luni)
- Recunoașterea literelor mari și mici, de tipar și de mână, din alfabetul limbii române.
- Asocierea sunetului cu litera corespunzătoare (grafem–fonem), pentru cel puțin 10 litere frecvente.
- Discriminarea auditivă a sunetelor similare (ex: p–b, t–d, f–v, m–n).
- Citirea de silabe simple cu sprijin vizual (litere colorate, carduri).
- Copierea corectă a silabelor și a cuvintelor scurte (2–3 litere) cu sprijin vizual.
- Citirea globală de cuvinte-familiare (ex: mama, tata, carte) din vocabularul uzual.
- Participarea activă la activități individuale, cu menținerea atenției cel puțin 15 minute.
Obiective pe termen mediu (4–6 luni)
- Citirea fluentă a cuvintelor scurte și a propozițiilor simple, cu intonație adecvată.
- Scrierea corectă după dictare a cuvintelor simple și a propozițiilor de 3–5 cuvinte.
- Recunoașterea și corectarea unor greșeli frecvente (inversiuni, omisiuni, adăugiri).
- Formularea orală a unor propoziții logice pornind de la imagini.
- Redarea ideii principale dintr-un text scurt citit cu ajutor.
- Creșterea duratei de concentrare la sarcini scrise sau de citire (până la 25–30 minute).
- Dezvoltarea încrederii în sine prin reușite mici și feedback pozitiv.
Activități recomandate
1. Recunoaștere și discriminare vizuală/auditivă a literelor și sunetelor
Obiective:
- Să recunoască litere mari și mici, scrise de mână și tipar
- Să asocieze sunetele corespunzătoare literelor (grafem-fonem)
- Să discrimineze sunetele apropiate („p-b”, „t-d”, „m-n”, „a-ă-â”)
Activități:
- Jocuri de asociere sunet-literă
- Sortări vizuale/auditive
- Creare litere tactile (lut, carton șmirghel)
- Activități care implică mișcare sau tot corpul (cogniție ancorată)
Instrumente:
- Alfabet cu litere magnetice, fișe de lucru adaptate, jocuri fonologice, litere din plastic în relief, tavă cu sare pentru scris, plastilină, spumă pentru modelaj, nisip kinetic, bețe colorate din lemn, ștampile cu litere, șabloane, aplicații software (de ex: Dyseggxia, GraphoGame – nu există versiuni în limba română, dar pot fi folosite pentru inspirație)
Evaluare:
- Teste de potrivire sunet-literă
- Fișe cu sarcini diferențiate
- Observare sistematică
2. Îmbunătățirea decodării și citirii silabelor, cuvintelor și propozițiilor scurte
Obiective:
- Să combine litere în silabe (AM, AN, AC, ARE)
- Să citească cuvinte familiare și nefamiliare (cu suport)
- Să citească propoziții simple cu intonație corectă
Activități:
- Citire ghidată pe silabe
- Jocuri de tip „Bingo silabe”
- Construcția de cuvinte cu litere magnetice
Instrumente:
- Carduri ilustrate cu litere, carduri cu silabe și cuvinte, tablă magnetică, joc Bingo cu silabe, litere magnetice
Evaluare:
- Cronometrarea citirii unui text scurt
- Teste de fluență adaptate
- Jurnal de progres săptămânal
3. Consolidarea înțelegerii limbajului oral și scris
Obiective:
- Să răspundă la întrebări simple despre un text citit
- Să identifice personaje, acțiuni, locuri
- Să redea oral ideea principala
- Să redea oral detalii care susțin ideea principala
Activități:
- Citire ghidată urmată de întrebări
- Completare de secvențe din poveste
- Reconstituirea textului din imagini
Instrumente:
- Povești ilustrate, fișe, benzi desenate
Evaluare:
- Teste de înțelegere
4. Dezvoltarea scrierii corecte la nivel de silabă, cuvânt, propoziție
Obiective:
- Să copieze corect litere, silabe, cuvinte
- Să scrie după dictare propoziții simple
- Să scrie propoziții cu suport vizual
Activități:
- Dictări pe silabe
- Completarea lacunelor
- Scrierea propozițiilor pe bază de imagini
Instrumente:
- Fișe de scriere, fonturi adaptate (ex: OpenDyslexic – pot fi citite cu un efort ceva mai mic, sunt fonturi sans serif), caiete tip I/II, litere magnetice, tavă cu sare
Evaluare:
- Număr de greșeli
- Progres în lungimea și corectitudinea silabelor, cuvintelor și propozițiilor
5. Stimularea motivației și a încrederii în sine
Obiective:
- Să manifeste încredere în sarcinile de citit/scris
- Să-și asume efortul în fața dificultății
- Să reacționeze pozitiv la feedback
Activități:
- Jurnalul cu reușite zilnice
- Colaj cu superputerea mea
- Jocuri de rol, povești terapeutice
- Povestea „Când am reușit” – scrisă sau spusă
- Utilizarea recompenselor simbolice
- Completarea albumului „Cresc în fiecare zi” – progres personal
- Crearea unei „liste de dorințe și obiective”
Instrumente:
- Jurnal de progres cu imagini
- Scale de autoevaluare
- Recompense verbale/vizuale
- Afiș cu super-puteri
Evaluare:
- Observarea sistematică a comportamentului
- Autoevaluări ghidate
📅 Planificare pe module temporale (Exemplu)
| Perioadă | Accent pe… |
|---|---|
| Sept – Oct | Discriminare auditivă, alfabet, foneme de bază |
| Nov – Dec | Silabe, cuvinte simple, scriere după model |
| Ian – Feb | Propoziții scurte, comprehensiune orală |
| Mart – Apr | Fluență, dictare, expresie scrisă ghidată |
| Mai – Iun | Consolidare, integrare în contexte de viață reală |
Când este nevoie de logopedie pentru un copil dislexic?
În cele mai multe cazuri este recomandată și intervenția logopedului, pe lângă orele de sprijin educațional, atunci când elevul are dislexie, mai ales în primul an de intervenție. Orele de sprijin si cele de logopedie sunt complementare.
Este indicat să intervină logopedul dacă:
- elevul are și tulburări de pronunție (ex. dislalie, disfonie, bâlbâială etc.);
- există dificultăți fonologice severe (nu percepe sau inversează frecvent sunete);
- copilul are întârzieri în dezvoltarea limbajului (vocabular limitat, exprimare greoaie);
- există comorbidități (ADHD, tulburări de dezvoltare a limbajului – TDL);
- dislexia are o componentă fonologică puternică, afectând discriminarea sunetelor.
Roluri complementare: sprijin vs. logopedie
| Aspect | Profesor de sprijin | Logoped |
|---|---|---|
| Accentul cade pe… | Achiziții școlare (citit, scris, înțeles) | Dezvoltarea limbajului, fonologie, articulare |
| Tipul de intervenție | Pedagogie specială, adaptări curriculare | Terapie logopedică |
| Metode | Fișe, jocuri educative, metode multisenzoriale | Exerciții fonetice, corectare articulatorie |
| Scop | Învățare eficientă, adaptată ritmului elevului | Claritate în pronunție, dezvoltarea vocabularului |
| Exemplu de activitate | Citirea silabelor într-un text | Exerciții de pronunție: „s-ș”, „r-l” etc. |
Echipa multidisciplinară completă pentru un elev cu dislexie este formată din: învățătoare, profesor de sprijin, logoped, consilier, părinte.
Ce faci când părintele refuză să meargă cu copilul la logoped
Am copii ai căror părinți consideră că e firesc să meargă și la logoped de două ori pe săptămână. Am un copil care merge la doi logopezi. Dar am și doi unde lucrurile sunt mai complicate. Într-o situație, sub diverse pretexte, copilul nu este trimis uneori nici la școală (”nu are cine să-l aducă”), în cealaltă atitudinea este ”nu am timp de el”.
Dacă copilul are nevoie de logoped și părintele găsește tot felul de scuze ca să nu meargă cu el trebuie vorbit mai detaliat cu părintele.
Cum poți aborda discuția cu părinții:
🔹 1. Pleci de la ceea ce face deja copilul bine
„Am observat că X face eforturi și se implică în activitățile de sprijin, ceea ce este foarte important și ne arată că acceptă ajutorul și vrea să se dezvolte.”
🔹 2. Prezinți dificultatea observată, fără etichete
„Totuși, se observă că are încă dificultăți în a distinge și pronunța unele sunete, ceea ce influențează și cum scrie și citește. De exemplu, când aude ‘p’, uneori scrie ‘b’.”
🔹 3. Explici rolul logopedului cu cuvinte simple
„Logopedul nu doar că îl ajută să pronunțe corect, dar și să înțeleagă mai bine sunetele — ceea ce îl va ajuta mult și la citit și scris. Este o muncă diferită față de ce facem noi la ore de sprijin.”
🔹 4. Ofere soluții realiste, nu doar cerințe
„Știu că este greu să mergeți de două ori pe săptămână la logoped. Dar uneori este suficient și o ședință pe săptămână, mai ales dacă facem o echipă: eu la sprijin, dumneavoastră acasă cu exerciții scurte, iar logopedul cu partea lui specializată.”
🔹 5. Sugerezi pași concreți și oferi sprijin
„Dacă doriți, pot vorbi eu cu logopedul școlii, să vă ajutăm cu programarea. Sau, dacă nu e logoped aici, pot recomanda un centru în apropiere.”
Dacă refuzul persistă:
Fără a intra în conflict, poți nota în raportul de evaluare sau în fișa de observare: „S-a recomandat evaluare și intervenție logopedică, dar familia nu a putut asigura momentan participarea. Se va reveni asupra recomandării într-o etapă ulterioară.”
Pentru discuția cu părinții se recomandă un ton colaborativ, nu critic („Împreună putem…”, „Vă pot sprijini cu…”), empatic („Înțeleg că este greu cu timpul…”), orientat spre beneficiul copilului („Chiar și 10 ședințe pot face o diferență în cum se simte copilul în clasă”).
Concluzii
Un plan terapeutic individualizat este esențial pentru sprijinirea reală a elevului cu dislexie. Intervenția în cabinetul de sprijin trebuie să fie bine structurată, susținută de evaluări periodice și completată prin colaborarea cu familia, logopedul și cadrul didactic de la clasă. Doar printr-o abordare coerentă și empatică, centrată pe nevoile elevului, putem transforma dificultățile de învățare în oportunități de dezvoltare personală și școlară.
Comentează