Suntem mulți, dar prea puțini. De multe ori ne simțim singuri. Suntem profesorii care nu au o clasă „a lor”, ci mai multe uși deschise în fiecare zi, dar și unele trântite în nas.
Suntem profesorii care încep ziua într-o școală, o continuă în alta și o încheie poate într-un colț de bibliotecă sau cu o reflecție: „Oare am făcut destul pentru copilul ăsta astăzi?”
Suntem profesori itineranți și de sprijin – oameni care îmbină spontaneitatea cu planificarea, compasiunea cu empatia și dorința de a ajuta, didactica specială cu activitatea administrativă și cu (multe) documente de completat și adaptările curriculare cu colaborarea în trei, cu profesori și părinți.
De ce acest blog?
Pentru că am simțit nevoia unui loc de întâlnire. Un spațiu profesionist, divers, unde să găsim resurse utile, idei, încurajare, experiențe împărtășite.
Un colț de internet unde să știm că nu suntem singuri în călătoria asta, uneori „din umbră”, esențială pentru reușita fiecărui copil cu nevoi speciale sau care are nevoie de mai mult timp să se dezvolte și să-si atingă potențialul.
Nu în ultimul rând, în contextul noilor legi ale educației, au apărut diverse noutăți care merită comentate.
Ce vei găsi aici?
🔸 Materiale adaptate și fișe de lucru gata de folosit
🔸 Idei de organizare și strategii de intervenție
🔸 Povești reale din școli, cu bune și mai puțin bune
🔸 Resurse pentru colaborarea cu părinții și profesorii de la clasă
🔸 Și mai ales: recunoașterea muncii tale.
Pentru cine scriu?
Pentru tine, colegul meu itinerant și de sprijin, novice sau cu experiență.
Pentru tine, profesorul din școala de masă, care poate vrei să înțelegi mai bine ce facem noi.
Pentru părintele care vrea să știe ce putem face pentru copilul său.
Pentru oricine crede că educația este pentru toți – și pentru fiecare în parte.
Cu prietenie,
Cristian
Comentează