Dislexia – o dificultate de învățare frecventă, dar adesea neînțeleasă

Dislexia este cea mai răspândită dificultate de învățare. Afectează capacitatea unei persoane de a citi și de a înțelege textul scris, în ciuda unei inteligențe normale sau peste medie. Dislexia nu este o boală, ci o particularitate a modului în care funcționează creierul. Dislexia poate influența semnificativ parcursul școlar și personalitatea copilului, mai ales atunci când nu este recunoscută și nefiind abordată corespunzător.

În aceast articol îmi propun să explic ce este dislexia, cum se manifestă și ce suport adecvat putem oferi celor care se confruntă cu ea. Abordarea este una interdisciplinară, evidențiind aspectele cognitive, pedagogice și psihologice implicate în identificarea și gestionarea acestei dificultăți de învățare.

Ce este dislexia?

Există numeroase definiții ale dislexiei din cauza diversității și din cauza accentuării anumitor aspecte de către diverși autori: neurologice, educaționale, de identificare (Reid, 2009).

Tulburările specifice de învățare (TSI)

Dislexia face parte din grupul mai larg de tulburări specifice de învățare (TSI) – dislexie, dispraxie, discalculie și disgrafie (in ordinea frecvenței diagnosticului).

Dificultățile specifice de învățare au origine neurobiologică. Ele nu se datorează unor carențe educative. Anumite părți ale creierului se dezvoltă diferit la persoanele cu TSI în comparație cu persoanele neurotipice. Aceste dezvoltări pot duce la competențe de excepție într-un domeniu și la mai multe deficite în alte domenii.

Între cele patru dificultăți de învățare există legături dovedite științific cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională. Astfel, o persoană cu dislexie poate avea și anumite dificultăți de exprimare în scris, cât și anumite dificultăți de calcul și raționament matematic.

Dislexia, mit și realitate

Un obstacol major în sprijinirea elevilor dislexici este perpetuarea unor mituri. Unii consideră că dislexia este o problemă de vedere sau că este cauzată de o lipsă de efort.

• Mit: Dislexia înseamnă că cineva „vede literele invers”, că literele „zboară pe hărtie” sau că apar incomplet.
• Adevăr: Elevii dislexici pot confunda litere ca b/p sau b/d, dar dislexia nu este o problemă de vedere ci de procesare a limbajului scris în creier.

• Mit: Dislexia înseamnă pur și simplu „citire greșită”.
• Adevăr: Dislexia afectează citirea, scrierea, ortografia, pronunția, calculul aritmetic, raționamentul matematic și chiar capacitatea de a învăța o limbă străină.

• Mit: Copiii cu dislexie sunt leneși sau nu vor să învețe.
• Adevăr: Dislexia nu are legătură cu motivația sau inteligența. Copiii cu dislexie muncesc adesea mai mult decât colegii lor pentru a ține pasul.

• Mit: Dacă cineva citește bine cu voce tare nu are dislexie.
• Adevăr: Unele persoane dislexice pot citi corect, dar o fac foarte lent și/sau cu mult efort, fără a înțelege pe deplin ceea ce citesc.

• Mit: Dislexia este cauzată de educația deficitară.
• Adevăr: Dislexia este moștenită genetic și nu apare din cauza unui mediu de învățare inadecvat. Cu toate acestea, sprijinul educațional corect este esențial pentru progres.

• Mit: Dislexia este un semn de inteligență scăzută.
• Adevăr: Multe persoane dislexice sunt foarte inteligente și creative. Vezi mai jos persoane cunoscute cu dislexie.

Atu-urile persoanelor cu dislexie

Creierul persoanelor dislexice se dezvoltă diferit. Persoanele cu dislexie au o gândire critică, sunt inteligente emoțional și pot comunica cu ușurință. Patru din cinci persoane dislexice atribuie succesul lor gândirii dislexice.

Kate Griggs (2022) scoate în evidență atu-urile persoanelor dislexice:

• Comunicare – 71% dintre persoanele dislexice au competențe de comunicare peste medie; aceste persoane pot crea și transmite mesaje captivante și antrenante.
• Vizualizare – 75% dintre persoanele dislexice au competențe de vizualizare peste medie; aceste persoane pot interacționa cu spațiile, au idei despre crearea și transformarea spațiului și creează noi concepte.
• Relații – 80% dintre persoanele dislexice au competențe de a se conecta cu alte persoane, peste medie; persoanele dislexice se înțeleg pe sine, se conectează, empatizează și îi influențează pe alții.
• Explorare – 84% dintre persoanele dislexice au competențe de explorare peste medie; persoanele dislexice sunt curioase, le place să exploreze idei noi.
• Imaginație – 84% dintre persoanele dislexice au o imaginație peste medie; persoanele dislexice pot crea ceva original sau pot valorifica cu uțurință ideile noi.
• Raționamente – 84% dintre persoanele dislexice au competențe peste medie în această arie; persoanele dislexice pot identifica cu ușurință modele (patternuri), evaluează posibilitățile și pot lua decizii foarte bune.

Celebrități cu dislexie

• Sir Richard Branson – antreprenor și om de afaceri britanic
• Jennifer Aniston – actriță
• Jamie Oliver – chef, antreprenor
• Steven Spielberg – regizor
• Keira Knightley – actriță britanică
• Whoopi Goldberg – actriță americană
• Anderson Cooper – jurnalist CNN
• Tom Holland – actor american
• Keanu Reeves – actor canadian
• Tom Cruise – actor american
• Thomas Edison – inventator
• Erin Brockovich – secretară

Probleme speciale ale elevilor dislexici

Fiecare persoană dislexică are un set diferit de atu-uri și probleme. Dislexia, la fel ca alte tulburări de dezvoltare, este un spectru. O persoană cu dislexie poate excela într-un domeniu și se luptă din greu cu dificultățile din alte domenii.
Dislexia se referă dificultăți specifice de învățare asociate cu citirea. Nu este o deficiență de intelect ci o problemă neurobiologică datorată modului diferit în care se dezvoltă creierul, încă din perioada intrauterină și a modului cum creierul procesează limbajul.

Dislexia este o dificultate moștenită. Șansele ca un părinte să fie afectat sunt de cca. 40%. (Olson, 1989, 2002). Prevalența dislexiei în populația generală este de cca. 7 – 12% (Rutter, 2004). Dislexia este de 2-3 ori mai prevalentă la băieți decât la fete.

Elevul cu dislexie este etichetat deseori ca leneș, neatent, nemotivat, dezinteresat, retardat etc.
Elevul cu dislexie este un elev neurodivers, căruia, în comparație cu un elev neurotipic, îi trebuie semnificativ mai mult timp pentru procesarea informațiilor, pentru a decodifica și înțelege sau pentru a rezolva o sarcină care implică cititul și/sau scrisul. Efortul depus este semnificativ mai mare, în urma efortului instalându-se oboseala. Oboseala face citirea și scrierea și mai dificile pentru elev. Anxietatea poate agrava dificultățile.

Dislexia afectează de asemenea scrisul. Multe persoane dislexice sunt afectate și de discalculie, procesarea fonologică fiind de asemenea implicată în rezolvarea de probleme aritmetice.
Elevii dislexici au probleme la învățarea limbilor străine și în general cu orice informație care se bazează pe mnemotehnică (numere de telefon, adrese, tabla înmulțirii etc.)
Elevii cu dislexie sunt deseori creativi, au o imaginație bogată și au competențe practice foarte bine dezvoltate.

Persoanele cu dislexie au dificultăți de procesarea fonologică, probleme cu memoria de lucru și viteza de procesare

Procesarea fonologică se referă la procesarea sunetelor unei limbi (a fonemelor). Persoanele cu dislexie au dificultăți să distingă unele sunete de altele (de exemplu m-n, f-v, p-b), citirea și scrierea fiind încete și nesigure. Procesarea fonologică include conștiința fonologică, memoria fonologică de lucru și extragerea din memoria de lungă durată (legătura fonem – grafem). Toate aceste componente sunt vitale pentru vorbire și pentru scris.

Memoria de lucru este numită popular „de la mână până la gură” și reprezintă numai o parte a memoriei de scurtă durată. Reprezintă cantitatea de informație ce poate fi stocată pentru a executa diferite sarcini cognitive: luarea notițelor în clasă, urmarea / repetarea unor instrucțiuni, reținerea unui detaliu după ce altă persoană a terminat de vorbit, efectuarea de calcule mintal, oferirea unui răspuns la o întrebare. Memoria de lucru

Viteza de procesare se referă la ritmul de lucru al persoanei cu dislexie: preluarea informației, înțelegerea informației și formularea unui răspuns; persoanele cu dislexie au dificultăți în preluarea și înțelegerea informației. Răspunsul produs poate veni cu întârziere.

Dislexia și citirea

Elevii dislexici au dificultăți să citească cuvintele scrise, au probleme cu conștientizarea fonetică și procesarea fonologică, citesc cuvintele incorect, mai încet, cu ezitări, cu efort. Uneori cuvintele sunt ghicite. Pot exista dificultăți de pronunție a cuvintelor, se pot adăuga, omite sau înlocui vocale sau consoane.
Un elev dislexic poate citi corect un text, dar nu înțelege secvențialitatea, legăturile, implicațiile sau sensurile mai profunde ale textului citit.

Elevii dislexici nu pot descompune cuvintele în litere sau silabe cu ușurință, pot recunoaște literele, dar ele nu apar ca formând un anumit cuvânt sau apar ca formând alt cuvânt decât cel scris.
Dislexia afectează recunoașterea rapidă și fără efort a cuvintelor, acuratețea și fluența citirii, precum și înțelegerea textului.
Elevii dislexici au dificultăți inclusiv la citirea cuvintelor cunoscute și la numirea rapidă a literelor, culorilor sau la descrierea unor imagini.

Dislexia și scrisul

Elevii dislexici au probleme cu scrisul. Fac greșeli de ortografie, de punctuație, nu scriu cursiv, scriu încet. Probleme pot apare și la structurarea unui text scris cu ajutorul paragrafelor, la structurarea propozițiilor și a ideilor în scris, exprimarea ideilor în scris este lipsită de claritate. Problemele devin vizibile mai ales în cazul citirii sau scrierii compunerilor complexe lungi cu termen de predare scurt.

Dislexia și aritmetica

Rezolvarea problemelor de aritmetică, în special cele care necesită extragerea de fapte aritmetice din memoria de lungă durată (adunări sau înmulțiri de numere mici, de ex. 4+5 sau 4×5), este afectată de viteza de procesare și de buna funcționare a memoriei de lucru.

Anumite zone din emisfera cerebrală stângă sunt asociate atât cu extragerea faptelor aritmetice cât și cu procesarea fonologică. Se crede că procesarea fonologică are un rol în extragerea faptelor aritmetice. Ca urmare nu este neobișnuit ca un elev dislexic să aibă și dificultăți la matematică (Lewis, 1994; DeSmedt, 2010; Prado, 2011). Dificultățile sunt în special la înmulțiri / împărțiri, de vreme ce adunările și scăderile pot fi rezolvate printr-o strategie bazată pe proceduri (de ex. folosirea degetelor) și care implică mai mult emisfera cerebrală dreaptă.

Elevii dislexici pot să nu înțeleagă relațiile dintre numere, pot număra sau socoti pe degete, se pot pierde în mijlocul calculelor aritmetice și pot inversa operațiile. Elevii dislexici pot avea dificultăți în aplicarea conceptelor, faptelor sau procedurilor matematice pentru a rezolva probleme cantitative.

Dislexia și ascultarea

Elevii cu dislexie au de regulă bune competențe interpersonale.
Elevii cu dislexie au dificultăți să-și amintească instrucțiunile și să le urmeze. Probleme există și cu conștiința fonologică, mai ales la nivelul fonemelor.

Dislexia și vorbirea

Elevii cu dislexie tind să aibă un vocabular pasiv (receptiv) bogat. În vorbire pot apare pauze în care își caută cuvintele. Răspunsurile orale pot fi date cu întârziere .
Pot avea nevoie de ajutor la procesarea fonologică, mai precis la reproducerea și discriminarea unor sunete.

Dislexia și învățarea limbilor străine

După eșecurile repetate de a scrie și citi în limba maternă un elev dislexic nu va fi motivat să o ia de la capăt cu o limbă străină. În cazurile severe de dislexie și/sau disgrafie se dispensează studierea limbilor străine în formă scrisă și/sau citită. Succesul la învățarea unei limbi străine de către un elev dislexic depinde de limba studiată, metodele folosite de profesor și bineînțeles de motivația elevului.
Limba engleză și limba franceză prezintă dificultăți mai mari pentru elevii dislexici în comparație cu italiana, spaniola și germana.

Elevii dislexici au probleme cu auzul fonematic, crearea unei legături între sunet și literă, pronunție și memorarea cuvintelor noi. Pentru învățarea unei limbi străine, cum sunt engleza sau franceza, se recomandă o abordare auditivă și vorbită – metoda audio-linguală. Învățarea este orientată spre practică, prin imitație, întărire pozitivă și negativă, dialog și joc de rol. Elevii repetă cuvinte, propoziții și dialoguri scurte, se uită la filme, învață cântece, poezii. Auzul fonematic se poate antrena la început cu perechi minimale.

Gramatica este predată inductiv (de la cazuri concrete și apoi se face o generalizare, de la observare, ascultare, de la un model la teorie).

Cerințe educaționale speciale ale elevilor dislexici

Cerințele educaționale speciale ale elevilor dislexici sunt multiple și diverse, deoarece dislexia afectează nu doar citirea și scrierea, ci și încrederea în sine, ritmul și viteza de învățare și relația cu școala. Principalele nevoi sunt cele educaționale, nevoi emoționale, psihologice și sociale.

Nevoi educaționale

Citirea

Elevul dislexic are nevoie de intervenții educaționale personalizate, în grup sau individual, ore de sprijin, logopedie, psihoterapie. Activitatea din clasă poate ajuta prea puțin un elev dislexic, dar o flexibilizare a predarii poate avea efecte benefice, nu numai asupra elevului dislexic ci asupra întregii clase: un mod mai vizual de predare și învățare, texte însoțite de imagini, texte cu fonturi sans serife, conținuturi simplificate, esențializate, structurate clar.

Se recomandă o lectură structurată, cu introducerea treptată a cuvintelor noi și repetarea cuvintelor noi; acest aspect este important pentru dezvolte încrederii și a stimei de sine a elevului atunci când citește

Evaluarea

Elevul dislexic are nevoie de timp suplimentar la evaluări pentru a compensa dificultățile de citire și exprimare în scris. Instrucțiunile, informațiile, sarcinile se oferă în pași mici, clari, ușor de reținut.

Scrierea

Multe dintre tehnicile obișnuite folosite pentru a preda ortografia nu ajută elevul cu dislexie. Pentru corectarea ortografiei elevul poate fi ajutat de un logoped. Elevii cu dislexie pot fi încurajați să citească, ceea ce poate fi util pentru corectarea inițială a ortografiei. Elevii cu dislexie par a fi incapabili să-și corecteze ortografia în mod spontan în timp ce scriu, dar pot fi antrenați să verifice erorile care le sunt specifice. Ortografia deficitară nu este un indiciu al inteligenței scăzute.

Matematica

Matematica are propriul ei limbaj, iar aceasta poate fi cauza multor probleme pentru elevii cu dislexie. În timp ce unii elevi sunt buni la matematică, se estimează că aproximativ 90% dintre elevii cu dislexie au probleme în cel puțin unele domenii ale matematicii. Terminologia matematică generală trebuie să fie înțeleasă înainte de a putea fi utilizată în calcule, de ex. adunarea, plus, sumă, crescător, total etc. toate descriu un singur proces matematic.

Alte dificultăți asociate ar putea fi în legătură cu abilitățile vizual-perceptive, schema corporală și direcțiile, percepția spațiului, secvențierea, limbajul și memoria. Elevii cu dislexie pot avea dificultăți deosebite cu aspecte ale matematicii care necesită mulți pași sau pun o sarcină mare asupra memoriei de lucru, de ex. o împărțire lungă sau algebră. Se recomandă încurajarea utilizării estimărilor. Elevul cu dislexie poate fi antrenat să verifice calculele și să estimeze dacă răspunsul este posibil, sensibil sau ridicol.

Nevoi emoționale și psihologice

Un elev dislexic are nevoie de încurajare constantă pentru că dislexia nu este privită în școală ca un atu, ca ceva diferit și valoros, ci ca un defect. Astfel este afectată stima de sine și elevul are nevoie masivă de feedback pozitiv și susținere emoțională.

Evaluările frecvente și metodele tradiționale de predare generează stres și frustrare. Apare o anxietate de performanță și elevul intră într-un cerc vicios. Pentru reducerea anxietății de performanță este nevoie de o evaluare adaptată și de flexibilizarea predării.

Atu-urile elevilor trebuie scoase în evidență. Elevii dislexici sunt creativi, au o inteligență emoțională dezvoltată și o gîndire logică. Pas cu pas trebuie construită încrederea în propriile abilități, mai ales pentru că ele se pot devolta mai bine decât la un elev neurotipic.

Nevoi sociale

Uneori trebuie depus un efort pentru ca elevul să fie acceptat și înțeles de colegi. Probabil trebuie depus un efort mai mare pentru a fi acceptat ți înțeles de profesori. Dezvoltarea relațiilor sociale va preveni stigmatizarea, etichetarea, devalorizarea și excluderea.

Într-o clasă încurajați elevii să se cunoască între ei și să interacționeze. Metodele active de învățare facilitează intercunoașterea. Într-un mediu în care elevii se cunosc și în care colaborează va fi mai ușor pentru ei să ceară ajutor și să se ajute reciproc. În cadrul metodelor active folosiți diverse modalități de grupare a elevilor pentru ca aceștia să se cunoască mai bine și să ceară suport atunci când au nevoie.

Metode recomandate pentru elevii dislexici

Pentru a evita stigamtizarea în clasă se recomandă folosirea acestor metode cu toți elevii care au nevoie.

Promptarea

Un prompter este un stimul prezentat elevului (vizual, tactil sau auditiv) pentru a asigura apariția unui răspuns. Altfel spus, prompterul este un stimul folosit de profesor pentru a asigura succesul elevului la îndeplinirea unei anumite sarcini. De exemplu pentru a asigura reușita citirii unui cuvânt profesorul spune: Citește împreună cu mine sau Repetă după mine.

Lucrul după model

Lucrul după un model este o promptare mai complexă. Ajută elevul să înțeleagă exact ce i se cere.
Oferă un model concret, vizual. Modelul poate fi o lucrare completă de nota 10 oferită de profesor. Poate fi o lucrare pregătită de profesor și înmânata discret elevului cu TSI. Modelul poate conține instrucțiuni ajutătoare, o procedura, pași de parcurs, un algoritm etc.

Suportul vizual

Suportul vizual este o modalitate de compensare. Pentru procesarea informației vizuale sunt responsabile alte zone ale creierului decât cele pentru citit. Suportul vizual ajută elevul cu dislexie să înțeleagă ușor ce are de făcut, îl ajută să-și aducă aminte că are ceva de făcut, îl ajută la motivare și la direcționarea energiei spre finalizarea sarcinii cu succes. Suportul vizual include: desene, schițe, hărți, checklist, handout, mind map, o listă cu așteptările profesorului, un algoritm etc.

Materiale audio

Suportul auditiv include: computer/tabletă cu software – sintetizator vocal, care transformă tema de citire într-o temă de ascultare, manuale şi cărți în format digital (audio-book).

Reminderi (aduceri aminte)

Reminderii pot fi verbali sau vizuali. Reminderul este realizat de profesor și înmânat / prezentat elevului sau clasei cu suficient timp înainte. Acesta ajuta elevul să-și amintească un eveniment (test, lucrare de control, teza etc.), ajuta elevul să înțeleagă ce conținut este cerut (pagini de citit, exerciții de rezolvat etc.).
De regula, un reminder final se oferă cu o zi înainte. Școala poate avea un hotline pentru teme (responsabilitatea unui profesor sau elev din clasa). Responsabilul oferă informații la cerere altor elevi sau părinților.

Strategii multisenzoriale

Elevii cu dislexie prezintă dificultăți în procesarea fonologică, recunoașterea automată a cuvintelor scrise și în formarea legăturii stabile între grafem (litera scrisă) și fonem (sunetul asociat). Aceste deficite afectează negativ achiziția citirii fluente și a ortografiei. Strategiile multisenzoriale sunt esențiale în intervenția educațională deoarece activează simultan mai multe canale senzoriale (vizual, auditiv, tactil, kinestezic), ceea ce întărește conexiunile neuronale implicate în citire și scriere. astfel de strategii facilitează codarea și extragerea informației din memorie, sprijinind memoria de lucru și memoria de lungă durată, adesea deficitare la elevii cu dislexie.

Strategiile multisenzoriale compensează deficitele de automatizare prin repetiție variată și implicarea activă a elevului în procesul de învățare. Dezvoltă conștiința fonologică prin exerciții practice care integrează mișcarea și percepția auditivă.

Tehnologie asistivă și instrumente de sprijin

Tehnologia asistivă poate ajuta elevul dislexic. Elevul poate deveni mai independent folosind un microfon pentru dictarea unui text, programe de citire a textelor, aplicații educașionale interactive. Tablete, e-book-uri, resurse multimedia pot facilita învățarea.

Colaborarea familiei cu școala

Un elev dislexic are nevoie de o comunicare constantă a părinților săi cu cadrele didactice. Acest dialog permite cadrelor didactice să înțeleagă mai bine specificul copilului și să adapteze mai bine resursele și predarea la acest specific. Nu există doi copii dislexici la fel.

Concluzii

Elevii cu dislexie au nevoie de sprijin personalizat, răbdare și metode de predare adaptate, flexibilizate pentru a-și atinge potențialul. Înțelegerea și acceptarea dificultăților lor sunt pași esențiali spre o educație incluzivă și echitabilă.

Intervenția educațională eficientă pentru elevii cu dislexie presupune identificarea timpurie, adaptarea curriculară și utilizarea unor strategii didactice multisenzoriale și structurate. Asigurarea acestor condiții este esențială pentru a sprijini progresul academic și dezvoltarea psiho-emoțională a elevului.