Profesorul de sprijin este un cadru didactic specializat în psihopedagogie specială, care lucrează cu elevii care au cerințe educaționale speciale (CES). Acești copii, integrați în școala de masă, pot avea dificultăți de învățare, dizabilități intelectuale, tulburări de limbaj, tulburări de comportament, ADHD, autism sau alte nevoi specifice care le afectează parcursul școlar. Rolul profesorului de sprijin este esențial pentru ca acești elevi să se integreze cu succes în școală și să își atingă potențialul, în ritmul propriu.
La fel de importantă este și implicarea profesorului de sprijin în adaptarea școlii la nevoile educaționale speciale și la nevoile elevilor cu CES.
Activitatea profesorului itinerant și de sprijin este descrisă în REGULAMENTUL-CADRU din 31 iulie 2024 de organizare și funcționare a centrelor județene/al municipiului București de resurse și asistență educațională, la articolul 25.
Din anul 2024 ocupația profesor itinerant și de sprijin a fost introdusă în COR prin ORDINul nr. 1.874/1.162/2024 privind completarea Clasificării ocupațiilor din România – nivel de ocupație (șase caractere), aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011. Codul COR este 235926.
Ocuparea unei funcții de profesor itinerant și de sprijin
Pentru ocuparea unie funcții didactice de profesor itinerant şi de sprijin trebuie îndeplinite următoarele condiţii minime de studii (Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, art 176):
- absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licență cu specializări în profilul/ domeniul Științe ale educației și absolvirea unui program de studii universitare de masterat cu specializarea „Psihopedagogie specială“
- absolvirea cu diplomă a ciclului I de studii universitare de licență cu specializări în profilul/domeniul psihologie, absolvirea cu certificat a programului de formare psihopedagogică de 30 de credite ECTS și absolvirea unui program de studii universitare de masterat cu specializarea „Psihopedagogie specială“.
Activitatea cu elevii cu CES
Profesorul de sprijin își desfășoară activitatea în colaborare cu profesorii de la clasă, părinții și alți specialiști (psihologi, logopezi, consilieri școlari). Focusul este însă pe activitatea cu elevii care au un certificat de orientare școlară și profesională.
📅 Septembrie – începutul anului școlar
Prima săptămână sau primele zile din prima săptămână de școală sunt zile organizatorice. Profesorul de sprijin ia în evidență elevii cu CES, profesorii cu care va colabora, ia datele de contact ale părinților și ia legătura cu ei. Face un prim draft de orar. Începe completarea fișelor de luare în evidență / a fișelor psihopedagogice.
În urma unei evaluări inițiale profesorul de sprijin întocmește următoarele documente:
- realizarea profilului funcțional
- planul de servicii (PSI) preluând propuneri de la echipa de specialiști și educatoare/învățătoare/diriginte
- adaptările curriculare, împreună cu cadrele didactice
- planurile de intervenție personalizate (PIP), împreună cu părinții
Evaluarea inițială
Scopul evaluării inițiale este să înțeleagă cine este elevul „dincolo de diagnostic” și de ce are nevoie concret pentru a reuși la școală, nu doar ce nu poate face. Evaluarea trebuie să fie empatică, funcțională și centrată pe potențial.
Evaluarea este una predictivă. Măsoară nu doar ce știe elevul în prezent, ci și ce potențial are să învețe sau cum va evolua dacă beneficiază de sprijinul potrivit. Evaluarea predictivă este centrată atât pe corectare cât și pe prevenție. Evaluarea inițială cuprinde nu doar achiziții școlare de bază ci și procesele cognitive de bază (percepție, reprezentări, atenție, memorie, gândire, limbaj), comportament, motivație și autonomie. Concluziile evaluării inițiale cuprind și recomandări. Recomandările pot ajunge în planul de servicii care va fi întocmit mai târziu.
Pentru evaluarea inițială profesorul itinerant și de sprijin are la dispoziție cca. 2 săptămâni. În funcție de numărul de copii perioada este însă flexibilă. Evaluarea inițială cuprinde mai multe activități:
1. Analiza documentelor existente
Profesorul de sprijin începe prin analizarea:
- Certificatului de orientare școlară (emis de CJRAE/CMBRAE)
- Rapoartelor psihologice/logopedice anterioare
- Fișei medicale și altor documente relevante
- Rapoartelor de progres din anii anteriori (dacă există)
2. Observarea directă a elevului
- În timpul orelor de curs (observare în clasă)
- În situații informale (pauze, jocuri, activități de grup)
Se notează: - Modul în care elevul interacționează cu colegii și profesorii
- Nivelul de atenție, participare, comportamente specifice
- Reacții emoționale și atitudinea față de sarcinile școlare
3. Aplicarea de instrumente de evaluare specifice
O colecție de teste aici: Teste pentru evaluarea elevilor cu CES
- Fișe de lucru adaptate nivelului copilului (lectură, scriere, calcule simple)
- Jocuri și sarcini practice pentru evaluarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, gândire)
- Scale de observare, chestionare sau grile de evaluare a comportamentului și abilităților sociale
- Teste adaptate pentru înțelegerea limbajului receptiv și expresiv
- Alte teste standardizate (de inteligență, atenție, memorie etc.)
4. Discuții cu profesorii de la clasă
Profesorul de sprijin solicită informații privind:
- Ritmul de lucru al elevului
- Dificultăți observate în învățare
- Situații de comportament dificil sau retragere
- Nivelul de autonomie în sarcinile de zi cu zi
5. Dialog cu părinții/tutorele legal
Prin discuții informale sau întâlniri programate:
- Se culeg informații despre istoricul dezvoltării copilului
- Se discută comportamentul acasă, reacțiile la stres, rutina zilnică
- Se stabilesc obiective comune și canale de comunicare constantă
6. Redactarea raportului de evaluare inițială
Pe baza tuturor datelor colectate, profesorul de sprijin:
- Realizează un profil educațional și funcțional al elevului
- Identifică punctele forte și ariile de dificultate
- Propune obiective inițiale pentru intervenție
- Elaborează propuneri pentru Planul de Servicii, adaptările curriculare și planul de intervenție personalizat.
Pentru un număr de 4-12 copii pe care profesorul itinerant și de sprijin îi are în grijă conform legii activitățile de mai sus nu pot depăși două săptămâni. Când însă profesorul de sprijin are 25 – 30 de copii, la două sau trei școli, termenul poate fi depășit dacă se face o evaluare inițială serioasă.
7. Activitatea directă cu elevii cu CES
După evaluarea inițială, în funcție de începerea anului școlar poate începe și activitatea directă cu elevii.
📅 Octombrie – noiembrie
În luna octombrie se finalizează PSI-urile (planurile de servicii), PIP-urile (planurile de intervenție personalizate), adaptările curriculare și începe sau continuă activitate directă cu elevii cu CES – în sesiuni individuale sau de grup, în funcție de nevoi. Există o colaborare permanentă cu profesorii de la clasă, consilierul școlar, logopedul (dacă există) și bineînțeles cu părinții.
📅 Decembrie – ianuarie
În luna decembrie poate începe o evaluare parțială a progresului în raport cu obiectivele stabilite în PSI și PIP. Se pot revizui planurile de intervenție dacă este cazul. În paralel continuă activitățile cu copiii, colaborarea cu părinții și profesioniștii.
📅 Februarie, martie, aprilie
Se continuă actvitățile cu copiii adaptate în funcție de progres, colaborarea. Se implementează strategii diferențiate pentru elevii care întâmpină rezistență sau stagnare. Se oferă suport pentru profesorii de la clasă, teste adaptate, alte materiale adaptate.
📅 Mai – Iunie
Spre sfârșitul lunii mai începe evaluarea finală. Se verifică atingerea obiectivelor din PSI și PIP. În luna iunie se completează fișele de progres si se întocmesc rapoartele finale. Se oferă și se primește feedback. Se fac activități de final de an cu elevii (consolidare, recapitulare, feedback).
Terapia educațională complexă și integrată
Activitatea de sprijin psihopedagogic personalizat, în grup sau individual, pe care o desfășoară profesorul de sprijin se numește terapie educațională complexă și integrată.
Scopul este dezvoltarea globală a copilului, ținând cont de nevoile sale cognitive, emoționale, sociale și motrice.
Această terapie presupune:
- activități educaționale adaptate,
- intervenții psihopedagogice
- colaborare cu părinții și cadrele didactice,
- integrarea copilului în colectiv și în activitățile școlare
Terapia educațională complexă și integrată acoperă mai multe domenii de intervenție, menite să sprijine dezvoltarea copilului. Iată cele mai importante domenii ale acestei terapii:
1. Domeniul cognitiv
Vizează dezvoltarea funcțiilor intelectuale și a proceselor mentale:
- atenția și concentrarea,
- memoria,
- gândirea logică,
- capacitatea de analiză și sinteză,
- rezolvarea de probleme,
- învățarea și înțelegerea conținuturilor școlare adaptate.
Exemplu de activitate: jocuri de atenție, exerciții de asociere și categorisire, rezolvarea de sarcini simple pas cu pas.
2. Domeniul comunicării și limbajului
Sprijină dezvoltarea abilităților de exprimare și înțelegere a limbajului:
- stimularea limbajului receptiv și expresiv,
- îmbogățirea vocabularului,
- colaborare cu logopedul pentru corectarea tulburărilor de limbaj (dacă e cazul),
- învățarea comunicării alternative (pentru copiii nonverbali).
Exemplu: jocuri de rol, povești ilustrate, exerciții logopedice, comunicare prin pictograme (PECS).
3. Domeniul psihoafectiv și comportamental
Vizează echilibrul emoțional și autoreglarea comportamentală:
- identificarea și exprimarea emoțiilor,
- dezvoltarea stimei de sine,
- reducerea comportamentelor negative (agitație, retragere, opoziție),
- dezvoltarea empatiei și a autocontrolului.
Exemplu: jocuri emoționale, povești terapeutice, fișe de identificare a emoțiilor, povești sociale
4. Domeniul social și relațional
Ajută copilul să interacționeze cu ceilalți și să se integreze în grup:
- dezvoltarea abilităților sociale,
- cooperarea în activități comune,
- învățarea regulilor de grup și respectarea acestora,
- sprijinirea integrării în colectivul clasei.
Exemplu: jocuri de echipă, activități de colaborare, rutine de salut și cooperare, povești sociale.
5. Domeniul psihomotricității
Sprijină dezvoltarea:
- motricității grosiere (mers, sărituri, echilibru),
- motricității fine (prindere, decupare, desen, scriere)
- formarea schemei corporale
- conștiinței de sine
- identificarea și denumirea culorilor
- organizării acțiunilor.
Exemplu: exerciții cu mingea, trasee motrice, decupare, jocuri cu plastilină, trasare de linii.
6. Domeniul autonomiei personale și al vieții practice
Învățarea deprinderilor de viață independentă:
- igiena personală,
- gestionarea timpului și a spațiului,
- responsabilități simple (aranjarea materialelor, curățenie personală).
Exemplu: activități de rutină zilnică, jocuri de simulare, instruire pas cu pas.
7. Domeniul educațional/școlar
Susține adaptarea la cerințele școlare:
- învățarea cititului, scrisului și calculului (în funcție de nivel),
- adaptarea curriculară și didactică,
- dezvoltarea deprinderilor de învățare.
Exemplu: fișe simplificate, sarcini adaptate, suport vizual și auditiv.
Realitatea românească
În realitate activitatea profesorului itinerant și de sprijin nu este așa smooth ca în descrierea de mai sus. În funcție de noroc activitatea este tulburată de primirea unui copil nou, sau a mai multor copii, în timpul anului școlar. Comisia de orientare nu colaborează cu unitățile școlare și cu profesorii de sprijin și eliberează orientări pe tot parcursul anului școlar perturbând mai mult sau mai puțin grav activitatea profesorului de sprijin, în conditiile în care acesta lucrează cu mult mai mulți copii decât îi permite legea.
Față de 4 – 12 elevi, cât prevede legea (art. 36, lit. c) profesorul itinerant și de sprijin lucrează cu 20 – 30 elevi (în Bucuresti).
Colaborarea cu școala nu este nici ea fără frecușuri în condițiile în care există mentalități rezistente la incluziune.
Concluzii
Profesorul de sprijin are un rol esențial în incluziunea educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES). Prin intervenții personalizate, colaborare cu echipa educațională și sprijin emoțional constant, el facilitează accesul echitabil la educație și contribuie la dezvoltarea armonioasă a fiecărui elev.
El nu doar adaptează conținuturile școlare, ci devine un punte între copil, școală și familie, susținând progresul academic, intgrarea socială și echilibrul emoțional.
Într-un sistem educațional incluziv, prezența profesorului de sprijin este o condiție esențială pentru ca dreptul la educație al fiecărui copil să fie respectat cu adevărat.
Comentează