Cogniția întrupată și cogniția ancorată

În ultimele decenii, studiul proceselor cognitive a cunoscut o reconfigurare semnificativă, marcând o tranziție de la perspectivele clasice, centrate pe simbolism și procesare abstractă, către modele care subliniază rolul corpului și al mediului în construirea cunoașterii. Două dintre cele mai influente paradigme emergente în acest sens sunt cogniția întrupată (embodied cognition) și cogniția ancorată (grounded sau situated cognition).

Aceste abordări resping ideea unei minți abstracte, separate de corp și de lumea înconjurătoare, susținând, în schimb, că gândirea umană este profund influențată de corpul fizic, de interacțiunea cu obiecte concrete și de contextul în care se desfășoară activitatea cognitivă. Astfel, cogniția nu este doar un proces intern, ci unul care ia naștere și se desfășoară într-o relație strânsă cu lumea materială și socială.

Cogniția întrupată (embodied cognition)

Cogniția întrupată spune că gândirea este influențată de corp: de felul cum ne mișcăm, de ceea ce simțim, cum acționăm fizic. Această abordare este rezultatul colaborării interdisiplinare: științe cognitive, psihologie, filozofie, neuroștiințe și științele educației.
Cogniția întrupată este o paradigmă științifică care a pus accent pe legătura profundă dintre corp și minte. Autori care au contribuit la dezvoltarea acestui domeniu sunt: Francisco Varela, George Lakoff, Esther Thelen & Linda Smith sau Lawrence Barsalou.

Beneficii

Copiii cu tulburări de atenție, TSA, întârziere în dezvoltare sau TSI pot învăța mai eficient prin implicarea corpului. Acest tip de învățare reduce stresul, crește concentrarea și sprijină memoria de lucru. Mișcarea îi ajută pe elevii cu cerințe educaționale speciale să se concentreze mai bine. Este favorizată fixarea informațiilor prin canale multiple (vizual, motor,tactil, auditiv). Se reduce agitația fără scop și anxietatea oferind o cale de „descărcare” controlată a surplusului de energie. Prin mișcări ritmice (bătăi din palme, sărituri) ajută la controlul impulsurilor și astfel îmbunătățește autoreglarea.

Folosirea cogniției întrupate în clasă incluzivă

În clasa incluzivă mișcarea nu este doar permisă, ci este esențială pentru procesul de învățare. Un elev cu ADHD se va concentra mai bine la oră dacă își poate mișca corpul. Un copil cu ADHD are nevoie de stimulare senzorială și motorie continuă pentru a-și menține atenția activă. Prin activitate fizică își reglează mai bine emoțiile și impulsurile.

Elevii pot sta în bancă pe o pernă de echilibru sau în cabinet, pe o minge de echilibru. Asemenea dotari se găsesc în birourile marilor companii, de ce nu le-am folosi și în clasă? Clasa poate fi dotată și cu una sau două mese înalte la care elevii să poată sta în picioare.

Reducerea suprasolicitării mintale se poate face cu pauze de mișcare cu o durată de 2 – 3 minute.

În sistemul nostru rigid, învechit și împotmolit este nevoie de puțin curaj pentru a aduce mișcarea controlată în clasă. Sigur se vor gasi unii sceptici care să comenteze pe la colțuri sau să reclame că e gălăgie în clasă etc.

Recapitulând, integrarea mișcării în sarcinile de lucru, nu doar în pauze, este benefică nu numai pentru CES ci și pentru toți copiii. Comportamente precum datul din picioare, foiala, sunt permise atâta timp cât nu derajează. În activitățile din clasă pot fi folosite diverse obiecte cu greutați, forme și texturi diferite, precum și jocurile motrice. Pentru ca mișcarea să fie benefică și să nu creeze haos este nevoie de o structură clară și de o libertate de mișcare controlată.

Exemple de aplicare a cogniției întrupate într-o clasă incluzivă

Când folosești mișcare și gesturi în predare lucrezi cu cogniția întrupată. Exemple de activități multisenzoriale în care elevii pot învăța cu tot corpul:

• Trasarea literelor cu degetul în nisip sau pe hârtie abrazivă – activează simțul tactil.
• Trasarea literelor în aer mișcând corpul
• Reprezentarea operațiilor matematice cu piese mari sau pași făcuți în spațiu
• Crearea formelor geometrice cu corpul sau cu sfoară întinsă pe jos.
• Folosirea gesturilor pentru a marca sensul unor cuvinte-cheie („mare” cu brațele larg deschise, „repede” cu bătaie de palme etc.).
• Rezolvarea unor probleme de matematică prin mișcare în spațiu (copiii se mută fizic pe o axă ca să înțeleagă „mai mult” sau „mai puțin”)
• Înțelegerea atomului, cu nucleu și electroni pe terenul de fotbal din curtea școlii, prin mișcare

Cogniția ancorată (grounded / situated cognition)

Cogniția ancorată ne spune că gândirea este legată de context: de mediu, de situații concrete, de obiecte reale. Elevii, mai ales cei cu CES, învață mai bine când ideile sunt conectate la realitatea lor. Mai clar spus copiii învață mai bine când noile cunoștințe sunt legate de lumea reală, nu predate în mod abstract.

Copiii cu dificultăți de abstractizare sau cu nevoi de rutină învață mai bine când se pleacă de la realitate și de la ceva familiar. Învățarea devine funcțională și se poate transfera în viața de zi cu zi.

Exemple de aplicare a cogniției ancorate în clasă incluzivă

• Citirea unei etichete a unui produs sau instrucțiuni de utilizate (a unui text funcțional)
• Pornind de la o experiență reală crearea unei povești despre o zi de weekend
• Măsurarea băncii, penarului sau a colegului cu rigla sau cu ruleta
• Exerciții de adunare și scădere într-un joc de rol „La magazin”
• Scrierea unei liste de cumpărături pe baza unui joc de rol „La magazin”
• Observarea vremii reale și completarea unui jurnal meteo
• Crearea unui mic ecosistem într-un borcan
• Desenarea propriei case sau a drumului spre școală
• Realizarea unui colaj din ambalaje reale
• Modelarea din plastilină a sistemului solar
• Discuții despre emoții pornind de la situații reale
• Împărțirea gustărilor între colegi („Avem 10 biscuiți și 4 copii…”)
• Realizarea unui orar vizual al zilei folosind fotografii proprii

Combinarea celor două strategii

Cogniția întrupată și cogniția ancorată se pot completa în cadrul unei activități. De exemplu elevul trasează litera A într-o tavă cu sare, apoi o recunoaște pe ambalajul unui produs. Alt exemplu este un joc de rol „La piață”. Cogniție întrupată: copilul mimează vânzarea, gesticulează, mută obiecte, se deplasează, dă rest. Cogniție ancorată: folosește fructe reale/jucării și imită o situație din viața de zi cu zi.

Concluzii

Integrarea principiilor cogniției ancorate și întrupate în procesul educațional oferă oportunități reale de a construi învățare relevantă, accesibilă și durabilă pentru elevii cu CES, dar și pentru ceilalți elevi din clasă. Atunci când copiii nu sunt doar receptori pasivi ai informației, ci participă activ – mișcându-se, manipulând, observând, simulând – șansele lor de a înțelege și reține cresc considerabil.

Prin ancorarea conținuturilor în situații concrete, familiare, și prin implicarea corpului ca mediu de expresie și învățare, se pot crea contexte autentice care stimulează atenția, motivația, autoreglarea și încrederea elevilor cu dificultăți de învățare.

Așadar, cogniția ancorată și întrupată nu sunt doar resurse esențiale pentru echitate și incluziune, ci și o metodă alternativă, care transformă o lecție într-o experiență vie, învățarea devenind posibilă pentru toți.