Dincolo de simțuri: înțelegerea copiilor cu autism prin Sensory Profile 2

Diferențele de procesare senzorială sunt printre cele mai frecvente caracteristici observate la copiii cu autism, influențând atenția, autoreglarea și participarea socială. Studiile arată că între 80–90% dintre copii cu TSA prezintă particularități senzoriale față de neurotipici. În acest context, Sensory Profile 2 (SP2), dezvoltat de Winnie Dunn, reprezintă un instrument standardizat și validat care ajută la identificarea tiparelor senzoriale și la formularea de intervenții educaționale și terapeutice adaptate.

Fundamente teoretice ale profilului senzorial

Sensory Profile 2 (SP2), creat de Winnie Dunn (prima ediție 1999, a doua ediție 2014) este construit în întregime pe Teoria Integrării Senzoriale (Sensory Integration Theory) dezvoltată de Anna Jean Ayres (terapeută ocupațională americană). Winnie Dunn a preluat, rafinat și operaționalizat această teorie pentru a crea un instrument de evaluare standardizat, un chestionar pentru părinți și profesori.

Ayres (1972, 1979, 2005) a formulat teoria pe baza neuroștiinței anilor ’60–’80 și a observațiilor clinice la copii cu dificultăți de învățare și tulburări de dezvoltare. Potrivit lui Ayres creierul trebuie să înregistreze, moduleze, discrimineze și să integreze informațiile senzoriale de la cele 7–8 sisteme senzoriale (nu doar cele 5 clasice):

•  văz, auz, gust, miros, tactil
•   vestibular (echilibru, gravitație, mișcare)
•   proprioceptiv (poziția corpului în spațiu, forța musculară)
•   interocepție (stări interne – foame, durere, nevoia de toaletă) – adăugată mai târziu

Când integrarea senzorială funcționează bine rezultă un comportament adaptativ, o învățare facilă și o autoreglare emoțională. Când integrarea nu funcționează corect apar dificultăți de planificare motorie, probleme de atenție, de reglare emoțională și de comportament, copilul nu reușește să transforme informațiile senzoriale în răspunsuri motorii și emoționale adecvate, ceea ce afectează participarea eficientă la activitățile zilnice.

Jean Ayres considera „neuroplasticitatea” fundamentul teoretic al terapiei prin integrare senzorială: creierul are capacitatea de a se reorganiza și de a forma noi conexiuni atunci când este stimulat prin experiențe senzoriale structurate. Pentru Ayres, neuroplasticitatea explică de ce intervențiile timpurii și multisenzoriale au efecte durabile: creierul copilului se adaptează, iar aceste schimbări se reflectă în comportamente mai funcționale la școală și acasă.

---

Winnie Dunn (1997, 2001, 2007, 2014) a observat că teoria lui Ayres era foarte valoroasă clinic, dar lipsită de un model care să explice variabilitatea normală a procesării senzoriale în populația generală (nu doar la copii cu dizabilități).

Astfel, Dunn a propus în 1997 Modelul Procesării Senzoriale (Dunn’s Model of Sensory Processing) – care este o extindere și operaționalizare a teoriei lui Ayres. Modelul lui Dunn se bazează pe două continuuri neurologice (conform lui Ayres și Reisman & Hanschu, 1992).

Un continuum al pragului neurologic de la scăzut la înalt și unul al răspunsului comportamental, de la activ (autoreglare prin acțiune) până la pasiv (ignoră sau tolerează stimulii) – figura de mai sus.

Din combinarea acestor două continuuri rezulta patru cuadrante sau patru stiluri de procesare senzorială: căutător (seeker), evitant (avoindance), sensibilitate senzorială (sensory sensitivity) și înregistrare scăzută (low registration). Aceste patru stiluri și cele 6–8 sisteme senzoriale formează baza itemilor din Sensory Profile 2.

În cazul copiilor cu TSA, studiile recente confirmă că diferențele de procesare senzorială sunt o caracteristică centrală. Un articol publicat în Springer în 2024 arată că „copiii cu TSA prezintă scoruri semnificativ mai mari la evitarea senzorială și la modelele de sensibilitate în comparație cu colegii neurotipici”, iar un review al cercetărilor publicat în revista Children (MDPI, 2024) subliniază că „diferențele de procesare senzorială sunt o caracteristică esențială a TSA și influențează puternic autoreglementarea și participarea”. Aceste constatări explică de ce mulți copii cu autism prezintă profiluri de tip Avoider sau Seeker, ceea ce se traduce prin dificultăți la tranziții, suprasolicitare în medii aglomerate și nevoia de rutine senzoriale.

---

Descrierea instrumentului Sensory Profile 2 (SP2)

Sensory Profile 2, dezvoltat de Winnie Dunn (2014), este un set de chestionare standardizate care evaluează modul în care copiii răspund la experiențele senzoriale din viața de zi cu zi. Instrumentul se bazează pe modelul teoretic al pragurilor neurologice și strategiilor de autoreglare și oferă o imagine detaliată a tiparelor senzoriale ale copilului.

SP2 include mai multe forme adaptate vârstei și contextului: Toddler Sensory Profile 2 (pentru copii mici, completat de părinți), Child Sensory Profile 2 (pentru copii între 3–14 ani, completat de părinți și School Companion Sensory Profile 2 (pentru cadre didactice). Itemii sunt formulați sub formă de afirmații simple, de tipul „refuză să participe la jocuri în grup” sau „caută constant să atingă obiecte”, iar răspunsurile sunt date pe o scală de frecvență („niciodată” – „întotdeauna”).

Rezultatele sunt grupate pe domenii senzoriale – auditiv, vizual, tactil, gustativ/olfactiv, vestibular și proprioceptiv – și permit identificarea tiparelor dominante: Seeker, Avoider, Sensor, Bystander. Interpretarea scorurilor se face prin comparație cu normele stabilite pe eșantioane mari de copii neurotipici. În cazul copiilor cu autism, studiile arată frecvent scoruri mai ridicate la scalele de „sensory avoiding” și „sensory sensitivity”, ceea ce confirmă observațiile clinice privind hipersensibilitatea și evitarea stimulilor.

---

School Companion Sensory Profile 2 (SCSP2)

Pe lângă formularele pentru părinți, Sensory Profile 2 include și varianta School Companion, destinată cadrelor didactice. Aceasta are un rol esențial, pentru că surprinde modul în care copilul răspunde la stimuli în mediul educațional, unde cerințele și contextul sunt diferite față de acasă.

Profesorii completează chestionarul pe baza observațiilor din clasă, iar itemii sunt formulați astfel încât să reflecte comportamentele tipice din mediul școlar: atenția la sarcini, reacțiile la zgomot, toleranța față de aglomerarea vizuală, implicarea în activități de grup sau modul în care copilul caută sau evită stimulii.

Avantajul major al School Companion este că oferă o perspectivă complementară celei parentale. De multe ori, un copil poate manifesta comportamente diferite acasă și la școală – de exemplu, poate fi mai „Avoider” în clasă, unde zgomotul și aglomerația sunt mai mari, dar mai „Seeker” acasă, unde are libertatea să exploreze. Interpretarea integrată a celor două chestionare ajută la formularea unor planuri educaționale mai precise.

În România, utilizarea School Companion ar fi extrem de valoroasă pentru profesorii din învățământul integrat care nu au întotdeauna pregătire specifică în domeniul procesării senzoriale. Prin completarea acestui chestionar, profesorii pot înțelege mai bine de ce un copil refuză anumite activități, de ce se retrage sau de ce caută constant mișcare, și pot adapta mediul de învățare: reducerea zgomotului, organizarea vizuală a materialelor, introducerea pauzelor senzoriale sau crearea unor spații de retragere.

Astfel, School Companion Sensory Profile 2 nu este doar un instrument de evaluare, ci și un ghid practic pentru profesori, oferind date concrete care pot fi traduse în adaptări pedagogice zilnice.

---

Conturarea sprijinului educațional

Pentru practica educațională, SP2 are avantajul că oferă date concrete care pot fi traduse în adaptări pedagogice și planuri de intervenție. De exemplu, un scor ridicat la sensibilitatea auditivă sugerează necesitatea reducerii zgomotului ambiental sau utilizarea căștilor antifonice, iar un scor ridicat la căutarea stimulilor vestibulari indică integrarea unor pauze de mișcare în rutina zilnică. În România, aceste informații pot fi integrate în adaptările curriculare și în planurile de intervenție personalizate (PIP), oferind profesorilor un cadru clar pentru sprijinirea copilului.

Tabelul de mai jos arată diferențele medii observate între copii neurotipici și copii cu autism pe principalele domenii senzoriale evaluate de Sensory Profile 2.

Domeniu senzorial	Copii tipici (scoruri medii)	Copii cu autism (scoruri frecvente)	Nevoi speciale
Auditiv	Reacții moderate la zgomote, rare evitări	Sensibilitate crescută, evită zgomote puternice, reacții intense	Necesită reducerea zgomotului ambiental, folosirea căștilor antifonice
Vizual	Toleranță bună la lumină și stimuli vizuali	Hipersensibilitate la lumini puternice, dificultăți cu aglomerarea vizuală	Iluminare difuză, materiale vizuale clare și structurate
Tactil	Acceptă majoritatea texturilor	Evită texturi noi, reacții negative la atingere	Introducere treptată a materialelor tactile, activități multisenzoriale gradate
Gustativ/olfactiv	Reacții variate, dar rare extreme	Evitări frecvente, selectivitate alimentară ridicată	Adaptarea meniului, expunere graduală la gusturi/mirosuri
Vestibular	Nivel echilibrat de căutare a mișcării	Căutare intensă a stimulilor de mișcare sau evitarea lor completă	Integrarea pauzelor de mișcare, exerciții de balans și stretching
Proprioceptiv	Reacții adecvate la presiune și mișcare	Căutare constantă de input proprioceptiv (lovituri, presiune)	Activități de „heavy work” (ex. împins, tras, sărit controlat)

Copiii tipici au scoruri distribuite în zona medie, cu variații normale. Copiii cu autism tind să aibă scoruri mai ridicate la sensory avoiding și sensory sensitivity, dar și la seeking în domeniul vestibular și proprioceptiv. Aceste diferențe confirmă că adaptările pedagogice trebuie să fie personalizate, iar SP2 oferă un cadru clar pentru a le identifica.

---

Profiluri senzoriale tipice la copiii cu autism

În cadrul Sensory Profile 2, cele patru tipare senzoriale descrise de Dunn – Seeker, Avoider, Sensor și Bystander – se regăsesc frecvent la copiii cu autism, dar cu intensități și combinații diferite față de copiii tipici. Studiile recente confirmă că aceste profiluri nu apar izolat, ci se suprapun și influențează comportamentele de zi cu zi, autoreglarea și participarea socială.

Seeker este copilul care caută constant stimulare senzorială. În TSA, acest profil se manifestă prin nevoia de mișcare continuă, atingerea repetată a obiectelor sau explorarea intensă a mediului. În clasă, un copil Seeker poate fi sprijinit prin activități kinestezice integrate în lecții, cum ar fi exerciții de mișcare în timpul predării matematicii sau folosirea materialelor tactile pentru învățarea literelor.

Avoider descrie copilul care evită situațiile noi sau stimulante. Copiii cu autism care au acest profil pot refuza să participe la activități zgomotoase, pot prefera rutine stricte și pot manifesta anxietate în medii aglomerate. În școală, un copil Avoider are nevoie de un colț liniștit, cu stimuli reduși, unde să se poată retrage pentru a-și recăpăta autoreglarea.

Sensor este copilul care reacționează intens la stimuli minori. În autism, acest profil se traduce prin hipersensibilitate la zgomote, lumini sau texturi, ceea ce poate duce la suprasolicitare și comportamente de evitare. Profesorii pot sprijini un copil Sensor prin adaptări simple: iluminare difuză, reducerea zgomotului ambiental și introducerea treptată a materialelor tactile.

Bystander descrie copilul care nu observă stimuli relevanți sau pare „deconectat”. În autism, acest profil poate fi asociat cu dificultăți de atenție și participare socială. În clasă, un copil Bystander poate fi ajutat prin semnale vizuale clare, rutine structurate și implicarea activă în sarcini prin ghidaj direct.

Aceste profiluri nu trebuie privite ca etichete rigide, ci ca repere pentru înțelegerea diferențelor senzoriale. În practică, mulți copii cu autism prezintă combinații între două sau mai multe tipare, ceea ce face ca intervențiile să fie personalizate.

Sensory Profile 2 oferă un cadru standardizat pentru identificarea acestor tipare și pentru traducerea lor în adaptări educaționale și terapeutice.

Integrarea acestor adaptări în școala românească presupune colaborarea strânsă între profesori, profesori de sprijin și părinți. Planurile de intervenție personalizate (PIP) trebuie să includă obiective legate de autoreglare, atenție și participare socială, iar strategiile senzoriale să fie parte din rutina zilnică. În plus, formarea cadrelor didactice în recunoașterea tiparelor senzoriale este esențială pentru aplicarea corectă a recomandărilor.

---

Concluzii

Profilul senzorial al copiilor cu autism, evaluat prin Sensory Profile 2, oferă un cadru esențial pentru înțelegerea diferențelor individuale și pentru adaptarea mediului educațional și familial. Modelul lui Winnie Dunn, bazat pe interacțiunea dintre pragurile neurologice și strategiile de autoreglare, explică de ce copiii cu autism pot manifesta comportamente aparent contradictorii – de la căutarea intensă a stimulilor până la evitarea lor completă.

Instrumentul SP2, inclusiv varianta School Companion, aduce un avantaj major: permite colectarea de informații din contexte diferite (acasă și școală), ceea ce oferă o imagine mai completă asupra profilului copilului. Această perspectivă integrată este crucială pentru formularea unor planuri educaționale individualizate (PEI) și pentru colaborarea eficientă între profesori, psihologi și părinți.

Studiile recente confirmă că diferențele de procesare senzorială sunt un element central al TSA și influențează autoreglarea, atenția și participarea socială. Prin urmare, evaluarea senzorială nu trebuie privită ca un pas secundar, ci ca o componentă fundamentală a intervenției educaționale și terapeutice.

Pentru România, integrarea SP2 în practica educațională ar însemna nu doar adaptarea mediului de învățare, ci și formarea cadrelor didactice în recunoașterea tiparelor senzoriale și aplicarea strategiilor multisenzoriale. Direcțiile viitoare pot include corelarea profilului senzorial cu date cognitive și genetice, precum și dezvoltarea de resurse vizuale și ghiduri practice pentru profesori.

În concluzie, Sensory Profile 2 nu este doar un instrument de evaluare, ci un liant între teorie și practică, între cercetare și educație incluzivă. Folosit corect, el poate transforma modul în care copiii cu autism sunt sprijiniți în școală și în familie, oferindu-le șansa de a participa activ și de a-și dezvolta potențialul.

---

Referințe:

Ayres, A. J. (1972). Sensory integration and learning disorders. Western Psychological Services. (Lucrarea fundamentală care a introdus teoria Integrării Senzoriale)

Ayres, A. J. (1979). Sensory integration and the child. Western Psychological Services. (Ediția clasică, citată în aproape toate articolele despre procesare senzorială)

Ayres, A. J. (2005). Sensory integration and the child: Understanding hidden sensory challenges (25th anniversary ed.). Western Psychological Services. (Ediția actualizată postum)

Dunn, W. (1997). The impact of sensory processing abilities on the daily lives of young children and their families: A conceptual model. Infants & Young Children, 9(4), 23–35. https://doi.org/10.1097/00001163-199704000-00005 (Introduce modelul cu cele 4 cuadrante (Low Registration, Sensory Seeking, Sensory Sensitivity, Sensory Avoiding)

Dunn, W. (2001). The sensations of everyday life: Empirical, theoretical, and pragmatic considerations. American Journal of Occupational Therapy, 55(6), 608–620. https://doi.org/10.5014/ajot.55.6.608 (Articol cheie de validare a modelului)

Lane, S. J., Mailloux, Z., Schoen, S., Bundy, A., May-Benson, T. A., Parham, L. D., Smith Roley, S., & Schaaf, R. C. (2019). Neural foundations of Ayres Sensory Integration®. Brain Sciences, 9(7), 153. https://doi.org/10.3390/brainsci9070153