Sari la conținut

Astăzi

Sprijin cu Suflet Abonare

Educație remedială: o încercare de clarificare a conceptului

De Cristian Păunică Actualizat: Timp de citire: 26 de minute

Ce este educația remedială, ce prevede metodologia din 2025 și ce arată cercetările despre intervențiile eficiente în România și alte țări.

Educatie remediala

În ultimii ani, termenii educație remedială și învățare remedială au început să apară tot mai des în legislație, în proiecte educaționale și în discursul public. Sunt folosiți însă pentru activități foarte diferite: recapitulări făcute după ore, pregătire pentru examene, sprijin individual, instruire diferențiată în clasă, tutorat, activități pentru elevii cu cerințe educaționale speciale sau chiar pregătirea elevilor capabili de performanță.

Actualizat: august 2026

Confuzia nu este doar terminologică. Dacă nu știm ce problemă încearcă să rezolve o intervenție, cui se adresează și cum îi evaluăm rezultatele, riscăm ca educația remedială să devină pur și simplu „încă două ore” în programul elevului. Prezența la activitate va fi consemnată, fișele vor fi completate, dar nu vom putea spune dacă dificultatea pentru care copilul a fost inclus s-a redus.

Din octombrie 2025 există și un cadru normativ aplicabil învățământului primar: Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 6.423/2025. Metodologia clarifică o parte din organizare, dar extinde Programul „Învățare remedială” dincolo de sensul obișnuit al remedierii, incluzând consolidarea, aprofundarea și sprijinirea performanței. Tocmai de aceea este necesară o delimitare conceptuală mai precisă.


Ce este educația remedială?

Educația remedială reprezintă o intervenție pedagogică suplimentară, planificată și focalizată asupra unor competențe care nu sunt încă suficient formate pentru ca elevul să poată participa cu succes la activitatea școlară curentă.

O intervenție remedială pornește de la o nevoie observabilă și măsurabilă. De exemplu, elevul nu citește suficient de precis pentru a înțelege un text potrivit vârstei, nu stăpânește relația dintre număr și cantitate, nu poate utiliza înmulțirea în rezolvarea problemelor sau nu a dobândit anumite achiziții din cauza absențelor. Profesorul stabilește nivelul de la care pornește elevul, formulează un obiectiv, alege o intervenție și urmărește dacă aceasta produce progres.

Într-un sens riguros, educația remedială are câteva caracteristici:

  • este orientată spre o competență sau o dificultate bine definită, nu spre eticheta generală de „elev slab”;
  • completează instruirea obișnuită, fără să o înlocuiască;
  • este adaptată nivelului actual al elevului, nu doar clasei în care acesta este înscris;
  • utilizează predarea explicită, exercițiul ghidat, feedback și evaluarea formativă;
  • are obiective observabile și criterii de progres;
  • este ajustată, continuată sau încheiată în funcție de răspunsul elevului (răspuns la intervenție).

Intervenția poate fi relativ scurtă atunci când dificultatea este punctuală, dar nu trebuie declarată dinainte „temporară”. Unii elevi au nevoie de o perioadă mai lungă sau de un sprijin mai intens. Durata ar trebui stabilită în funcție de profilul funcțional, de natura decalajului și de progres, nu de existența sau absența unui diagnostic.


Ce nu este educația remedială?

Educația remedială nu este o pedeapsă pentru rezultate slabe și nici un spațiu în care elevul repetă, în aceeași formă, explicația pe care nu a înțeles-o la clasă. Nu înseamnă automat mai multe teme, mai multe fișe sau parcurgerea mai rapidă a aceleiași materii.

Nu este nici sinonimă cu meditația. Tutoratul individual sau în grup foarte mic poate fi o modalitate eficientă de a furniza o intervenție remedială, dar tutorat descrie mai ales forma de organizare, în timp ce remedial descrie scopul intervenției. Tutoratul poate urmări și aprofundarea sau pregătirea pentru performanță.

În același timp, educația remedială nu trebuie confundată cu întreaga instruire diferențiată. Adaptarea sarcinilor, a sprijinului și a ritmului în ora obișnuită este o responsabilitate generală a profesorului și reprezintă primul nivel de prevenire a dificultăților. Intervenția remedială apare atunci când sprijinul oferit întregii clase nu este suficient și elevul are nevoie de timp, conținut și feedback suplimentare, orientate spre o nevoie precisă.


Educația remedială și educația specială nu se exclud

Una dintre cele mai persistente confuzii este ideea că educația remedială ar fi destinată elevilor fără cerințe educaționale speciale, în timp ce elevii cu CES ar aparține exclusiv educației speciale. În realitate, cele două noțiuni descriu lucruri diferite.

Educația remedială descrie scopul unei intervenții academice: recuperarea sau formarea unei competențe insuficient dezvoltate. Educația specială reprezintă un cadru mai larg de drepturi, servicii, adaptări și intervenții specializate. Un elev cu CES poate avea nevoie, în același timp, de adaptări curriculare, profesor de sprijin, logopedie și intervenție remedială pentru citire sau matematică.

Nici diagnosticul, nici certificatul de orientare școlară nu indică singure ce trebuie predat la ora remedială. Intervenția se stabilește pe baza profilului funcțional: ce poate face elevul, unde apare dificultatea, ce tip de ajutor îi este util și cum răspunde la sprijin. În sens invers, absența unui diagnostic nu dovedește că dificultatea este neapărat ușoară sau trecătoare.

Expresia generală dificultăți de învățare nu trebuie tratată ca sinonim pentru tulburări specifice de învățare. Prima poate desemna întârzieri sau probleme produse de numeroși factori: instruire insuficientă, absenteism, schimbarea limbii de școlarizare, dificultăți emoționale, probleme senzoriale, ritm de achiziție sau lacune mai vechi. TSI presupune o evaluare de specialitate și nu poate fi stabilită de profesor pe baza rezultatului la o fișă sau a răspunsului la câteva ore remediale.


Cum stabilim dacă un elev are nevoie de intervenție remedială?

O notă sub 7 nu este un criteriu suficient. Nota poate combina competențe diferite, poate depinde de dificultatea testului sau de standardul profesorului și nu arată exact ce nu știe elevul. În același timp, un elev poate obține note acceptabile prin memorare sau sprijin masiv acasă, deși are lacune importante la citire, scriere sau matematică.

Decizia ar trebui să se bazeze pe mai multe surse de informație:

  1. Evaluarea directă a competenței. Profesorul folosește probe scurte, analiza produselor activității, citirea orală, rezolvarea de probleme sau alte sarcini apropiate de ceea ce elevul trebuie să poată face.
  2. Analiza erorilor. Două rezultate identice pot ascunde dificultăți diferite. Un elev nu cunoaște procedura, altul o cunoaște, dar pierde informația din memoria de lucru, iar un al treilea nu înțelege limbajul problemei.
  3. Contextul instruirii și al participării. Se verifică prezența, oportunitățile reale de învățare, limba de școlarizare, accesul la materiale, eventualele probleme de vedere sau auz și sprijinul primit anterior.
  4. Răspunsul la sprijin. După o perioadă stabilită, profesorul verifică dacă elevul progresează. Lipsa progresului nu înseamnă automat o tulburare, dar indică necesitatea revizuirii intervenției și, uneori, a unei evaluări mai ample.

Un ciclu remedial simplu ar trebui să răspundă la cinci întrebări:

  1. Ce competență lipsește?
  2. Care este nivelul inițial?
  3. Ce obiectiv urmărim?
  4. Ce intervenție aplicăm?
  5. După cât timp și prin ce probă verificăm progresul?

Trei exemple

Andrei, clasa a III-a: dificultăți la matematică

Andrei citește enunțurile, dar îi este greu să identifice datele importante, nu stăpânește suficient înmulțirea și împărțirea și se blochează la probleme. În ultima perioadă a avut și mai multe absențe. Rezultatele slabe nu ne permit să concluzionăm nici că are o tulburare, nici că nu poate avea una.

Primul pas este o evaluare scurtă a achizițiilor matematice: sensul operațiilor, faptele numerice, valoarea pozițională, înțelegerea limbajului și etapele rezolvării unei probleme. Intervenția poate urmări explicit una sau două dintre aceste componente, în pași mici, cu reprezentări concrete și vizuale, modelarea raționamentului și exercițiu ghidat. În paralel trebuie abordată prezența, pentru că o intervenție la care elevul nu participă constant nu poate compensa absențele repetate.

După un interval stabilit — de exemplu șase-opt săptămâni — progresul este evaluat. Dacă Andrei răspunde bine, sprijinul poate fi redus treptat. Dacă progresul este foarte lent în raport cu intensitatea și calitatea intervenției, situația trebuie analizată mai amplu.

Maria, clasa a VII-a: lacune punctuale la fizică

Maria înțelege explicațiile teoretice, dar nu aplică sigur formulele, nu transformă unitățile de măsură și nu poate organiza datele unei probleme. În acest caz, intervenția remedială poate fi specifică disciplinei: verificarea prealabilă a competențelor matematice necesare, modelarea rezolvării, reprezentări grafice, exemple lucrate și trecerea gradată de la exerciții ghidate la probleme noi.

Pe baza acestei descrieri putem spune că este indicat un sprijin remedial țintit. Nu putem afirma, doar dintr-un exemplu, că Maria „nu are CES” sau că nu va avea nevoie de alt tip de evaluare. Concluzia depinde de evoluția sa, de dificultățile întâlnite la alte discipline și de răspunsul la intervenție.

Alex, clasa a III-a: CES și dificultăți persistente de citire

Alex citește lent, omite sau inversează litere, depune un efort mare pentru decodare și înțelege cu dificultate textul citit. Are certificat de orientare școlară, lucrează cu profesorul de sprijin și participă la ore de logopedie în afara școlii.

Faptul că are un certificat CES nu îl exclude din Programul „Învățare remedială”. Dimpotrivă, poate beneficia de exersarea suplimentară a citirii dacă obiectivele sunt coordonate cu PIP-ul profesorului de sprijin, intervenția logopedică și activitatea de la clasă. Profesorul pentru învățământul primar, profesorul de sprijin și logopedul trebuie să evite exercițiile contradictorii, repetarea inutilă și supraîncărcarea copilului.

În cazul lui Alex, „mai mult” nu înseamnă automat „mai bine”. Contează alegerea obiectivului potrivit, calitatea instruirii, distribuirea exersării și monitorizarea progresului. Dacă toate orele suplimentare urmăresc simultan obiective diferite, copilul poate acumula oboseală fără un beneficiu proporțional.


Cum arată o intervenție remedială bine construită?

O oră remedială are nevoie de o logică pedagogică precisă. Activitățile atractive sunt utile, dar jocul, tehnologia sau materialele colorate nu produc singure învățare. Ele trebuie să servească dobândirii sau dezvoltării unei competențe definite.

Strategiile cu susținere mai bună în cercetare includ:

  • predarea explicită și sistematică, în care profesorul explică și modelează pașii;
  • fragmentarea sarcinii în secvențe gestionabile, urmată de integrarea lor;
  • trecerea de la modelare la exercițiu ghidat și apoi la realizare independentă;
  • exemple lucrate și verbalizarea raționamentului;
  • exercițiu distribuit și reluarea achizițiilor anterioare;
  • feedback imediat, specific și orientat spre strategie;
  • verificări formative scurte, folosite pentru ajustarea predării;
  • aplicarea competenței în contexte noi, pentru a evita învățarea mecanică.

În intervențiile pentru citire

Conținutul depinde de componenta deficitară. Pentru un elev care nu decodează sigur sunt necesare activități explicite asupra corespondențelor dintre sunete și litere, combinării sunetelor, structurii cuvintelor și citirii precise. Pentru fluență pot fi utilizate citirea modelată, citirea repetată cu un scop clar și feedback asupra acurateții, ritmului și expresivității. Pentru comprehensiune sunt utile dezvoltarea vocabularului și a cunoștințelor despre temă, formularea de întrebări, identificarea ideii principale, rezumarea și monitorizarea propriei înțelegeri.

În cazul elevilor mai mari care au dificultăți la citire, intervenția nu trebuie redusă la întrebări de înțelegere. Un elev nu poate demonstra comprehensiune dacă o mare parte din resursele sale cognitive sunt consumate de recunoașterea cuvintelor. Ghidul What Works Clearinghouse pentru clasele IV–IX recomandă intervenții explicite asupra decodării cuvintelor multisilabice, fluenței și rutinelor de comprehensiune (Vaughn et al., 2022).

În intervențiile pentru matematică

Profesorul trebuie să identifice dacă problema privește simțul numeric, faptele numerice, valoarea pozițională, procedurile, limbajul matematic sau rezolvarea problemelor. Ghidul What Works Clearinghouse pentru ciclul primar recomandă instruire sistematică, folosirea unui limbaj matematic clar, reprezentări concrete și semiconcrete bine alese, dreapta numerelor și predarea deliberată a rezolvării problemelor (Fuchs et al., 2021).

Materialele concrete sunt utile dacă fac vizibilă relația matematică urmărită și dacă elevul este ajutat să treacă treptat spre reprezentarea grafică și simbolică. Manipularea unor obiecte fără explicitarea legăturii cu numerele sau operațiile poate deveni doar o activitate plăcută, nu o intervenție eficientă.

Un posibil model pentru o oră remedială

Structura nu trebuie aplicată rigid, dar poate funcționa ca reper:

  • 5 minute: reactivarea achiziției anterioare și o verificare scurtă;
  • 10 minute: explicarea și modelarea obiectivului nou;
  • 15 minute: exercițiu ghidat, cu feedback imediat;
  • 10 minute: exersare mai independentă sau aplicare într-un context nou;
  • 5 minute: probă de final, feedback și consemnarea progresului.

La clasa pregătitoare și clasa I, unde metodologia prevede activități de 30-35 de minute, secvențele trebuie scurtate, alternate și adaptate capacității de autoreglare a copiilor.


Educația remedială în clasă și Programul „Învățare remedială”

O școală care sprijină învățarea are nevoie de ambele forme de intervenție.

În timpul orei obișnuite, profesorul verifică înțelegerea, oferă explicații suplimentare, utilizează exemple, permite mai mult exercițiu și organizează temporar grupuri flexibile. Aceste activități fac parte din instruirea de calitate și din diferențierea didactică. Ele pot preveni acumularea dificultăților și pot fi suficiente pentru unii elevi.

Programul remedial suplimentar este necesar atunci când elevul are nevoie de mai mult timp, o secvență de predare diferită sau un raport profesor-elev mai favorabil decât poate primi constant în clasa obișnuită. Potrivit metodologiei românești din 2025, Programul ÎR este complementar programului școlar obligatoriu și se desfășoară înainte sau după acesta.

Prin urmare, afirmația că educația remedială se desfășoară „mai ales în clasă” trebuie nuanțată. Sprijinul începe în clasă, dar intervenția remedială suplimentară are o identitate proprie. Nici retragerea permanentă a elevului din activitatea comună, nici menținerea sa exclusiv în clasă, fără timpul intensiv de care are nevoie, nu reprezintă soluții universale. Decizia depinde de obiectiv, intensitate, vârstă și efectele asupra participării elevului.

Co-teaching-ul poate permite lucrul simultan cu întreaga clasă și cu un grup care are nevoie de sprijin, dar eficiența sa depinde de planificare comună, roluri clare și timp de colaborare. Simplul fapt că două persoane se află în aceeași sală nu garantează instruire diferențiată. În plus, co-teaching-ul este o formă de organizare a predării, nu o metodă remedială în sine.

Tutoratul între colegi poate completa intervenția, dacă este structurat și supravegheat. Elevul care oferă sprijin nu trebuie transformat într-un profesor neplătit și nici făcut responsabil pentru recuperarea colegului său. Pentru dificultățile persistente, predarea competenței rămâne responsabilitatea unui adult pregătit.


Ce prevede metodologia românească din 2025?

Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, la art. 75, reglementează Programul „Învățare remedială” pentru elevii cu dificultăți sau rămâneri în urmă în învățare. Pentru învățământul primar, organizarea concretă a fost stabilită prin Ordinul nr. 6.423 din 24 septembrie 2025, publicat în Monitorul Oficial nr. 908 din 2 octombrie 2025.

Metodologia finală stabilește următoarele:

AspectPrevederea principală
BeneficiariToți elevii din învățământul primar, cu prioritate cei cu dificultăți de învățare, decalaje sau nevoi de sprijin educațional pe termen scurt
ConținutLiterație, limbă și comunicare, matematică și științele naturii; sunt incluse și consolidarea, aprofundarea și susținerea performanței
GrupeGrupe eterogene constituite la nivelul fiecărei clase, de regulă cu 6–12 elevi; efectivul poate fi mai mic sau mai mare
ProgramÎnainte sau după programul școlar obligatoriu, de regulă în două zile pe săptămână
Durată45 de minute; la clasa pregătitoare și clasa I, activitatea de învățare ocupă 30-35 de minute
ParticipareLa solicitarea scrisă a părintelui sau la recomandarea scrisă a cadrului didactic; cadrul didactic nu poate refuza participarea
PedagogieMicrosecvențe explicite, exerciții gradate, feedback imediat, instrumente formative scurte, obiective adaptate și aplicarea competențelor în viața cotidiană
EvaluareProgresul este monitorizat prin corelarea observațiilor din program cu cele din activitatea curentă; nu se acordă note
CostParticiparea este gratuită
ResponsabilitateFiecare cadru didactic pentru învățământul primar desfășoară două ore pe săptămână; directorul coordonează organizarea și constituirea grupelor

Față de proiectul publicat în consultare în septembrie 2025, forma finală nu omite matematica. Articolul 4 menționează explicit competențele matematice și cele specifice științelor naturii, iar pentru clasa pregătitoare include competențele prematematice.

Metodologia are câteva merite clare. Introduce un drept de acces, asigură gratuitatea, include activitatea în responsabilitatea școlii, interzice notarea și recomandă practici pedagogice utile: evaluarea achizițiilor anterioare, obiective adaptate, predare în pași expliciți, dificultate gradată și feedback rapid. Documentul precizează și colaborarea cu specialiștii atunci când profesorul observă indicii ale unei posibile tulburări de învățare. Profesorul semnalează și îndrumă spre evaluare; nu pune un diagnostic.


Ce probleme crează noua metodologie?

Remedierea este amestecată cu performanța

Programul se adresează tuturor elevilor și include dezvoltarea competențelor de nivel superior, gândirea critică, aprofundarea și sprijinirea elevilor cu potențial ridicat. Accesul universal poate reduce stigmatizarea, dar produce o problemă conceptuală: recuperarea unei competențe insuficient formate și educația pentru performanță nu sunt aceeași intervenție.

O soluție mai coerentă ar fi utilizarea unei denumiri-umbrelă precum program de sprijin pentru învățare, cu trasee distincte pentru remediere, consolidare și aprofundare. Altfel, elevii care au cele mai mari decalaje pot concura pentru același timp și aceleași resurse cu elevii care doresc activități de extindere.

Grupa eterogenă de 6–12 elevi nu este automat individualizată

O grupă de 6–12 elevi poate fi mai ușor de gestionat decât o clasă întreagă și poate facilita învățarea colaborativă. Totuși, dacă elevii au dificultăți foarte diferite, profesorul riscă să reproducă în format redus problema din clasa obișnuită. Cercetarea privind tutoratul cu impact ridicat favorizează, în general, un număr de cel mult trei elevi la un tutor și formarea grupelor în funcție de nevoia instrucțională.

În cadrul efectivului prevăzut de metodologie pot fi organizate microgrupe temporare, rotații sau stații de lucru. Gruparea după nivel trebuie să fie flexibilă, limitată la competența vizată și revizuită frecvent. Nu ar trebui să producă grupe permanente de „slabi” și „buni”.

Intensitatea este mai redusă decât în programele cu efectele cele mai mari

Metodologia prevede, de regulă, două sesiuni săptămânale. Această frecvență poate produce progres, dar nu este echivalentă cu tutoratul intensiv evaluat în multe cercetări, unde sesiunile au loc de cel puțin trei ori pe săptămână. Nu putem transfera efectele unor programe intensive asupra celor două ore românești fără o evaluare directă.

Programarea exclusiv înainte sau după ore poate crea probleme de oboseală, transport și participare, mai ales pentru elevii vulnerabili. Unele intervenții după școală au obținut rezultate bune, dar au avut grupuri foarte mici, tutori pregătiți, prezență atent urmărită și un dozaj clar.

Monitorizarea este descrisă prea general

Metodologia cere evaluare formativă și monitorizarea progresului, dar nu stabilește un minim comun: o măsurare inițială, ținte observabile, intervale de revizuire, criterii de ieșire și criterii pentru intensificarea intervenției. În lipsa acestora, fiecare școală poate înțelege altceva prin progres, iar numărul de ore efectuate poate ajunge să înlocuiască evaluarea rezultatului.

Legătura cu sprijinul pentru CES nu este suficient clarificată

Metodologia nu îi exclude pe elevii cu CES, dar nici nu descrie cum se coordonează Programul ÎR cu profesorul itinerant și de sprijin, logopedul, consilierul sau PIP-ul. Pentru un elev care beneficiază deja de mai multe servicii, școala trebuie să stabilească obiective comune, responsabilități și un dozaj suportabil.


Ce arată cercetările recente?

Cea mai solidă bază de dovezi privește tutoratul individual sau în grup mic, folosit ca formă intensivă de sprijin remedial. Aceste rezultate nu pot fi atribuite automat oricărei activități numite „remedială”, dar ne ajută să identificăm condițiile de eficiență.

Meta-analiza realizată de Nickow, Oreopoulos și Quan (2024) a identificat un efect mediu de 0,288 deviații standard* asupra rezultatelor școlare. Efectele au fost mai mari în clasele mici, când intervenția era oferită de profesori sau paraprofesioniști, avea loc în timpul programului școlar și se desfășura de cel puțin trei ori pe săptămână.

O sinteză mai recentă, publicată de Kraft, Schueler și Falken în 2026, a analizat 263 de experimente randomizate. Efectul agregat a fost de aproximativ 0,40 deviații standard, dar estimările au scăzut la 0,22 pentru programele cu 400–999 de elevi și la 0,16 pentru cele cu cel puțin 1.000 de elevi, atunci când au fost folosite evaluări standardizate independente. Rezultatul este important: efectul unui proiect-pilot bine controlat nu se păstrează automat atunci când programul este extins.

Autorii asociază intervențiile cu impact mai robust cu un pachet de caracteristici: desfășurare în școală, de preferat în timpul programului, o relație stabilă cu tutorul, cel mult trei elevi pentru un tutor, minimum trei sesiuni pe săptămână pe durata unui semestru sau mai mult, materiale de calitate și folosirea evaluării diagnostice pentru individualizarea instruirii.

Aceste constatări nu înseamnă că fiecare componentă garantează separat eficiența sau că o intervenție cu patru elevi nu poate funcționa. Ele arată că reducerea simultană a frecvenței, creșterea grupului, schimbarea frecventă a tutorului și lipsa unui curriculum structurat fac mai puțin probabilă obținerea efectelor observate în studiile de eficacitate.

Efectele exprimate în deviații standard nu trebuie traduse mecanic în „luni de învățare”. O asemenea conversie depinde de vârstă, test, disciplină și distribuția rezultatelor. Mai util este să reținem diferența dintre o intervenție cu efect detectabil și o activitate a cărei eficiență nu este măsurată.

* Dacă se măsoară ceva dezirabil, precum performanța la test, un delta pozitiv și mai mare înseamnă un rezultat mai bun. Valoarea 0,288 reprezintă, de regulă, un efect mic spre moderat. Orientativ, ar putea muta un elev de la percentila 50 la aproximativ percentila 61, dacă distribuția este normală.


Practici și rezultate din alte țări

Țările de Jos: tutorat intensiv la matematică

De Ree și colaboratorii (2023) au evaluat experimental un program desfășurat în trei școli primare dintr-o comunitate cu venituri reduse. Elevii au lucrat câte doi cu un tutor, patru ore pe săptămână, pe durata unui an școlar. Tutorii au primit formare și coaching, iar intervenția a fost coordonată cu activitatea de la clasă.

După un an, rezultatul la matematică a crescut cu 0,28 deviații standard. Autorii estimează că acest progres corespundea aproximativ cu 40% din decalajul de performanță matematică asociat venitului familial. Programul a fost însă costisitor și intensiv; nu poate fi folosit ca dovadă că orice grupă remedială produce același efect.

Lecția: grupul foarte mic, continuitatea, frecvența și coordonarea curriculară au contat împreună.

Italia: Tutoring Online Program

Programul TOP a asociat elevi de gimnaziu din medii dezavantajate cu studenți voluntari. Trei ore de tutorat individual online pe săptămână au crescut rezultatele la matematică cu 0,22 deviații standard în 2020 și cu 0,20 în 2022, când școlile funcționau normal. Efectele au fost mai mari la un dozaj mai ridicat și mai reduse când tutoratul a fost oferit în grup (Carlana & La Ferrara, 2025).

Beneficiile socio-emoționale au apărut în perioada închiderii școlilor, dar nu s-au repetat în aceeași formă în 2022. Acest lucru arată că efectele academice și cele asupra stării de bine trebuie evaluate separat și depind de context.

Lecția: tutoratul online poate funcționa, dar nu prin simplul acces la o platformă; relația umană, regularitatea și dozajul rămân importante.

Spania: Menttores

Menttores a fost un program online intensiv de matematică pentru elevi de 12–15 ani din medii foarte dezavantajate. S-a desfășurat timp de opt săptămâni, după școală, în grupe de câte doi elevi, iar tutorii au fost în principal profesori de matematică.

Experimentul randomizat a indicat o creștere de 0,26 deviații standard la testul de matematică și de 0,49 la notele școlare. Au fost observate și o reducere a probabilității de repetenție și o creștere a aspirațiilor educaționale (Gortazar, Hupkau, & Roldán-Monés, 2024).

Lecția: o intervenție după program poate avea efect dacă este bine țintită, intensivă, furnizată de tutori pregătiți și organizată în grup foarte mic.

India și mai multe state africane: Teaching at the Right Level

Teaching at the Right Level (TaRL), dezvoltat de organizația Pratham și evaluat prin mai multe experimente randomizate, pornește de la o idee simplă: pentru o parte a zilei, elevii sunt evaluați și grupați temporar după nivelul actual al competențelor fundamentale, nu după vârstă sau clasă. Predarea se concentrează asupra citirii și matematicii de bază, progresul este verificat, iar grupele sunt reorganizate.

Evaluările au arătat și că simpla formare inițială a profesorilor nu este suficientă. Implementările mai reușite au avut timp dedicat în program, obiective simple și clare, mentorat, colectarea regulată a datelor și verificarea modului în care intervenția era aplicată. Modelul a fost adaptat în mai multe sisteme educaționale din Africa, fără a fi copiat identic.

Lecția: evaluarea trebuie să conducă direct la conținutul predat, iar grupele trebuie revizuite în funcție de progres. Formarea punctuală are nevoie de sprijin și coaching în implementare.

Finlanda: un sistem de sprijin reorganizat în 2025

Finlanda era frecvent descrisă prin sistemul pe trei niveluri — sprijin general, intensificat și special. Această descriere a devenit depășită. De la 1 august 2025, sistemul pe trei niveluri a fost eliminat în învățământul preșcolar și în învățământul de bază.

Sprijinul este acordat în primul rând la nivelul grupului și este disponibil tuturor elevilor. Formele includ predare remedială generală, sprijin pentru limba de instruire și intervenția profesorului de educație specială alături de predarea obișnuită. Dacă acestea nu sunt suficiente, sunt planificate măsuri individuale, inclusiv activitate în grup mic cu profesorul de educație specială. Nevoia de sprijin este evaluată periodic, iar planul se modifică atunci când situația elevului se schimbă.

Finlanda oferă aici un exemplu de organizare, nu o dovadă că reforma din 2025 a produs deja anumite rezultate. Efectele sale trebuie evaluate în timp.

Lecția: sprijinul remedial și educația specială pot funcționa ca un continuum. Intervenția începe devreme și la nivelul grupului, dar poate deveni individualizată dacă răspunsul este insuficient.


Proiectul ROSE: ce a fost și ce putem spune despre el

Acronimul ROSE înseamnă Romania Secondary Education Project — Proiectul privind Învățământul Secundar.

Proiectul, finanțat printr-un împrumut al Băncii Mondiale, a urmărit reducerea abandonului în învățământul secundar și terțiar și îmbunătățirea tranziției spre facultate. A sprijinit în principal licee publice cu performanțe scăzute și instituții de învățământ superior. Activitățile remediale și tutoratul au făcut parte dintr-un pachet mai larg care a inclus consiliere, orientare, activități extracurriculare, programe de vară și centre de învățare.

ROSE poate fi prezentat ca o experiență relevantă de finanțare și organizare a unor activități de sprijin, nu ca un model național unitar de educație remedială și nici ca dovadă că toate activitățile desfășurate sub această denumire au fost eficiente. Pentru asemenea concluzii sunt necesare date despre participare, dozaj, calitatea implementării și progresul elevilor.


Rolul profesorului itinerant și de sprijin

În România, profesorul itinerant și de sprijin lucrează exclusiv cu elevii care beneficiază de orientare școlară și profesională și nu este responsabilul general al Programului ÎR pentru toți elevii unei școli. Metodologia din 2025 atribuie cele două ore săptămânale cadrelor didactice pentru învățământul primar.

De aici nu rezultă însă că profesorul de sprijin „nu are nicio legătură” cu educația remedială. Pentru elevul cu CES care participă la program, coordonarea este necesară. Profesorul de sprijin poate contribui prin informații despre profilul funcțional, obiectivele PIP, adaptările utile, răspunsul elevului la intervenții și riscul de supraîncărcare. Poate colabora la alegerea strategiilor și la interpretarea progresului, fără ca ora remedială să devină o dublare a orei de sprijin.

Rolurile trebuie delimitate:

  • profesorul de la clasă rămâne responsabil pentru predarea curriculară, diferențiere și Programul ÎR;
  • profesorul itinerant și de sprijin furnizează intervenția și sprijinul psihopedagogic prevăzute pentru elevul cu CES și coordonează obiectivele din PIP;
  • logopedul urmărește obiectivele specifice limbajului și comunicării;
  • consilierul și ceilalți specialiști contribuie atunci când dificultățile emoționale, comportamentale sau de participare influențează învățarea.

Coordonarea nu presupune ca toți specialiștii să facă același lucru. Înseamnă ca obiectivele să nu se contrazică, iar efortul total cerut copilului să rămână realist.


Ce ar trebui adăugat pentru ca programul să funcționeze în România?

Metodologia oferă cadrul de bază, dar eficiența va depinde de infrastructura pedagogică construită în jurul său.

1. Un profil inițial scurt, nu un dosar birocratic

Pentru fiecare elev prioritar trebuie consemnate competența vizată, nivelul de pornire, tipurile de erori, obiectivul și proba prin care va fi verificat progresul. Documentul poate avea o pagină. Complexitatea formală nu trebuie confundată cu precizia pedagogică.

2. Grupe flexibile, formate după nevoia concretă

În interiorul grupelor de 6–12 elevi prevăzute de metodologie, profesorul ar trebui să poată organiza microgrupe. Un elev care exersează decodarea nu are neapărat același obiectiv cu unul care citește fluent, dar nu înțelege textul. La matematică, dificultățile privind sensul numărului nu sunt identice cu cele de rezolvare a problemelor.

3. Materiale structurate și trasee de intervenție

Profesorii au nevoie de secvențe orientative pentru principalele dificultăți de literație și matematică, probe scurte de progres și exemple de ajustare. O colecție de fișe fără o progresie explicită nu reprezintă un curriculum remedial.

4. Formare urmată de coaching

O prezentare sau un curs general despre diferențiere nu este suficient. Profesorii trebuie să vadă demonstrații, să exerseze analiza erorilor, să primească feedback și să discute periodic cazuri de implementare. Experiența TaRL arată importanța mentoratului și a monitorizării fidelității.

5. O regulă de reevaluare

La un interval stabilit — de exemplu șase-opt săptămâni — profesorul compară rezultatul cu nivelul inițial. Intervenția poate fi continuată, modificată, intensificată sau încheiată. Dacă elevul nu progresează, prima întrebare nu este „ce diagnostic are?”, ci dacă obiectivul, metoda, frecvența și participarea au fost adecvate.

6. Coordonarea cu serviciile pentru CES

Pentru elevii cu CES, obiectivul remedial trebuie corelat cu PIP-ul și cu celelalte intervenții. Este nevoie de un canal simplu de comunicare între profesorul de la clasă, profesorul de sprijin, familie și specialiști.

7. Protejarea accesului elevilor vulnerabili

Orele înainte sau după program pot exclude tocmai elevii care au probleme de transport, responsabilități familiale, absenteism sau oboseală accentuată. Școala trebuie să urmărească nu doar cine este înscris, ci cine participă efectiv și ce grupuri abandonează programul.

8. Evaluarea programului, nu doar a elevului

Monitorizarea individuală și evaluarea politicii publice sunt două lucruri diferite. La nivel de școală și sistem trebuie analizate acoperirea, prezența, dozajul primit, progresul, diferențele dintre grupuri și costurile. Ar fi utilă și o evaluare independentă, cu un design care să permită estimarea efectului programului, nu doar raportarea numărului de ore.


Concluzii

Metodologia din 2025 reprezintă un pas important: introduce un program regulat, gratuit, fără note și îl transformă într-o responsabilitate explicită a școlii primare. Include matematica, științele, evaluarea formativă, feedbackul și colaborarea cu specialiștii. În această privință, forma finală este mai clară decât proiectele generale discutate anterior.

În același timp, documentul pune sub aceeași etichetă remedierea, consolidarea și pregătirea pentru performanță, propune grupe eterogene care pot deveni prea mari și lasă școlilor aproape întreaga responsabilitate pentru instrumentele de evaluare, materialele didactice și criteriile de progres.

Cercetările nu susțin ideea că simpla adăugare a unor ore produce automat recuperare. Intervențiile cu rezultate mai bune sunt bine țintite, frecvente, structurate, oferite în grupuri mici, conectate la activitatea de la clasă și ajustate pe baza progresului. Atunci când sunt extinse la scară largă, efectele tind să scadă dacă se diluează dozajul, pregătirea tutorilor sau calitatea implementării.

Educația remedială nu ar trebui să devină o nouă etichetă pentru copil și nici o arhivă de fișe suplimentare. Ar trebui să fie un proces verificabil: identificăm competența insuficient formată, intervenim explicit, măsurăm răspunsul și schimbăm ceea ce nu funcționează. Iar atunci când dificultatea este persistentă sau complexă, continuăm sprijinul și colaborarea cu specialiștii, fără să transformăm granița dintre „remedial” și „CES” într-o barieră pentru copil.


Bibliografie

Carlana, M., & La Ferrara, E. (2025). Apart but connected: Online tutoring, cognitive outcomes, and soft skills. American Economic Review, 115(10), 3487–3513. https://doi.org/10.1257/aer.20240401

City of Helsinki. (2025). Changes in support for learning 2025. https://www.hel.fi/en/childhood-and-education/changes-in-support-for-learning-2025

de Ree, J., Maggioni, M. A., Paulle, B., Rossignoli, D., Ruijs, N., & Walentek, D. (2023). Closing the income-achievement gap? Experimental evidence from high-dosage tutoring in Dutch primary education. Economics of Education Review, 94, 102383. https://doi.org/10.1016/j.econedurev.2023.102383

Fuchs, L. S., Newman-Gonchar, R., Schumacher, R., Dougherty, B., Bucka, N., Karp, K. S., Woodward, J., Clarke, B., & Jordan, N. C. (2021). Assisting students struggling with mathematics: Intervention in the elementary grades. National Center for Education Evaluation and Regional Assistance, Institute of Education Sciences. https://ies.ed.gov/ncee/wwc/PracticeGuide/26

Gortazar, L., Hupkau, C., & Roldán-Monés, A. (2024). Online tutoring works: Experimental evidence from a program with vulnerable children. Journal of Public Economics, 232, 105082. https://doi.org/10.1016/j.jpubeco.2024.105082

J-PAL. (2025). Teaching at the Right Level to accelerate learning. Abdul Latif Jameel Poverty Action Lab. https://www.povertyactionlab.org/evidence-effect/teaching-at-the-right-level

Kraft, M. A., Schueler, B. E., & Falken, G. T. (2026). What impacts should we expect from tutoring at scale? Exploring meta-analytic generalizability. Review of Educational Research. Advance online publication. https://doi.org/10.3102/00346543261446660

Ministerul Educației și Cercetării. (2025). Ordinul nr. 6.423 din 24 septembrie 2025 privind aprobarea Metodologiei de organizare a orelor de învățare remedială în învățământul primar. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 2 octombrie 2025. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/302719

Ministerul Educației și Cercetării. (2016). Proiectul privind Învățământul Secundar — ROSE. https://www.edu.ro/rose

Nickow, A., Oreopoulos, P., & Quan, V. (2024). The promise of tutoring for PreK–12 learning: A systematic review and meta-analysis of the experimental evidence. American Educational Research Journal, 61(1), 74–107. https://doi.org/10.3102/00028312231208687

Vaughn, S., Gersten, R., Dimino, J., Taylor, M. J., Newman-Gonchar, R., Krowka, S., Kieffer, M. J., McKeown, M., Reed, D., Sanchez, M., St. Martin, K., Wexler, J., Morgan, S., Yañez, A., & Jayanthi, M. (2022). Providing reading interventions for students in grades 4–9. National Center for Education Evaluation and Regional Assistance, Institute of Education Sciences. https://ies.ed.gov/ncee/wwc/PracticeGuide/29

World Bank. (2015). România lansează un proiect pentru a crește șansele elevilor de a trece cu succes în învățământul terțiar

Scris de

Cristian Păunică

Cristian este cadru didactic cu experiență în psihopedagogie specială și în lucrul direct cu elevi care au cerințe educaționale speciale (CES), integrați în școala de masă.

Comentarii (1)

  1. ANA spune:

    Un subiect bine prezentat, pe intelesul tuturor. Credem ca educatia remediala are nevoie nu doar de interventii la nivel de sistem ci si de o mai buna implicare a comunitatii. Am analizat roulul pe care-l pot avea asociatiile si profesorii voluntari in sprijinirea elevilor intr-un articol dedicat.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.